Vorbeam deunăzi cu un bun amic. Acesta, independent din fire, părea în sfârşit că s-a mai aşezat niţel. Nu aşa, la casa lui, cu căţel şi purcel. Doar că în loc să reguleze mult, des şi variat, a ales să încerce ceea ce el numeşte varianta exotică a desfăşurării amoroase - respectiv concupiscenţa împărtăşită cu o singură femeie.

Alegerea n-a fost deloc anevoioasă. Tânăra părea zglobie, săltăreaţă şi dotată fizic cu toate cele necesare. În plus, dădea dovadă de neatârnare financiară, ceea ce pentru amic a contat mult, deoarece el nu e genul construit special pentru a le răsplăti pe doamnele care-şi dau chiloţii jos în faţa lui cu prea multe alte lucruri. E suficient, găseşte el, că nu le lasă să se facă de ruşine şi le satisface nevoia pentru care dânsele s-au despuiat dintru început. Vorba aceea - şi zău, mi-e greu s-o contest - dacă nu dorea, nu stătea. Principiile lui, după cum vedeţi, par solide. El zice că-i ca la instalator sau, mă rog, ca în orice altă ramură de prestări servicii - dacă ţi s-a spart ţeava, chemi instalatorul. Instalatorul vede ţeava şi-o repară. Practic, contractul s-a încheiat în momentul în care ţeava revine la funcţiile uzuale. Acuma, după ce că omu' ţi-a reparat necazu', doar nu te-aştepţi ca înainte să plece să-ţi facă şi piaţa şi să şi pună de-o cafea, că tu eşti puţin ocupată, corect? În plus, este de asemenea suficient şi maxim îmbucurător să trăieşti cu siguranţa şi, să fim oneşti, şi cu confortul gândului că ori de câte ori ţi se sparge ţeava poţi apela cu încredre la instalator şi acesta va veni pe dată să ţi-o satisfacă - pe nevoia cu ţeava adică. Pur şi simplu amicul nu înţelege ce-ai putea să vrei mai mult. Că doar acuma, zău, n-o să ne mărităm cu fiecare dintre prestatorii de servicii de care avem nevoie la un moment dat în viaţa noastră. Zice el.

Deşi eu aici l-aş contrazice un pic şi i-aş atrage atenţia că