Să recunoaştem, e un mare curaj să scrii o carte despre biografia unui scriitor fără biografie, fie ea şi o antibiografie. Să scrii – la urma urmelor – despre cei 10 ani activi din viaţa unui scritor cu o identitate multiplă (românească, evreiască, franţuzească) şi cu un gust mărturisit pentru pseudonime, aplecare căreia, totuşi, i-a ţinut piept cum a ştiut mai bine. Să scrii biografia unui antibiografic neuitînd o clipă că partea ei cea mai spectaculoasă a fost scrierea cîtorva cărţi, dintre care una excepţională, deşi unora nu le-a plăcut. Să ştii, din capul locului, că scrierea acelei biografii „a unui autor implicat atît de activ în lupta împotriva naraţiunii auto(biografice)“ ar putea fi ilegitimă şi, totuşi, s-o duci pînă la capăt minuţios, selectiv, verificînd nu doar sursele unor fapte, ci chiar plauzibilitatea unor gesturi, situaţii, întîlniri... Iată cîteva forme de curaj critic, dar şi scriitoricesc, pe care Doris Mironescu şi le-a asumat în Viaţa lui M. Blecher. Împotriva biografiei (Editura Timpul, 2011) – o biografie antibiografică (refuzînd, adică, orice determinism, fie el şi unul psihologic, şi privilegiind interioritatea, nu exterioritatea, cum ne-am aştepta) ce mizează pe semnificaţii, pe imponderabile şi pe asumarea unei forme de intimitate creatoare ce nu poate şi nu trebuie explicată.

DE ACELASI AUTOR Mărunte apocalipse „Un canto para la cultura” Atac la cadru O CasandrăN-am fost mereu de acord cu idiosincraziile criticului de la Iaşi (de pildă, chestiunea identităţii mi s-a părut mereu esenţială la Blecher, iar „denunţarea naraţiunii biografice“ – o fază secundă, legată de instalarea implacabilă a bolii şi de conştiinţa morţii iminente). Nu pot însă să nu recunosc coerenţa construcţiei eului biografic, empatica restituire a figurii interioare a acestuia. Dacă Doris Mironescu şi-a propus să reconstituie – utopic şi eroic – figura ata