O piata slaba a muncii descurajeaza in egala masura patronatul si pe cei aflati in cautare de slujbe. Oficial, numarul romanilor pe care aderarea la Uniunea Europeana i-a prins in Italia abia trecea de 550.000. Neoficial, numarul este mai mult decit dublu, pentru ca Italia este destinatia favorita a celor care isi cauta de lucru in afara, cu sau fara permis de munca. Motivul migratiei in masa e bine cunoscut: lipsa oricaror perspective in tara in privinta gasirii unor slujbe de Doamne-ajuta. Nu multi dintre cei stabiliti temporar in strainatate nu stau pe roze - dovada ca se si intorc in tara "din an in Paste", in cel mai bun caz. Insa e de preferat traiul relativ stabil de acolo decit o viata plina de griji aici. Intre timp, lipsa fortei calificate de munca incepe sa fie resimtita tot mai mult in tara, atit din cauza migratiei populatiei active, cit si datorita mentinerii restrictiilor pentru eventualii imigranti. Tirgurile de locuri de munca par sa devina inutile, iar anunturile de profil din ziare nu-si mai gasesc cititori. Salariul mediu pe economie tinde sa devina bun doar pentru necalificati ori, si mai rau, etalon pentru calcularea pensiilor. Pentru romanii ramasi in tara, acest venit nu poate sustine un credit ipotecar. Pentru imigrantii care ar veni la munca in Romania, o leafa cit salariul mediu pe economie abia ar acoperi cheltuielile de subzistenta. Acesta este si motivul pentru care putine firme romanesti si-au permis sa angajeze chinezi, de exemplu. Criza de forta de munca se poate masura si in densitatea anunturilor lipite pe geamurile magazinelor si restaurantelor. In Timisoara, de exemplu, un afis de acest fel reprezinta un prim indiciu ca patronul este italian, iar italienii sint prost vazuti pentru ca se zgircesc la salarii si prefera sa plateasca la negru. Asa se explica si abundenta imigrantilor ilegali in propria lor tara. Revenind in ograda noa