Supărare mare în tabăra braşoveană după insuccesul de la Cluj. Deşi au plecat cu şansa a doua, braşovenii nu au fost cu nimic mai prejos adversarilor. Ba dimpotrivă, cu un pic de şmecherie, cu un pic de şansă, “galben-negri” puteau da lovitura. Pe Isăilă l-am găsit acasă, supărat şi nervos deopotrivă.
- Salut, Dani, supărat?
- Tu ce crezi?
- Ei lasă, nu aţi jucat chiar rău, ba dimpotrivă aş spune.
- Şi ce folos? Joci bine şi punctele sunt la ei.
- Poate e nedrept fotbalul, de altfel acesta e şi titlul cronicii noastre de ieri de după joc.
- Nu e doar asta. Contează şi şansa normal, dar la urma urmei, valoarea echipei dictează rezultatul.
- Păi Clujul nu ţi-a fost cu nimic superior.
- Nu a fost şi chiar era greu să ne surprindă cu ceva, cunoşteam în amănunt jocul şi fobaliştii lui Ionuţ Badea. Chiar şi pe el, şi încă foarte bine.
- Şi atunci?
- A fost de ajuns tratarea superficială a unei singure faze şi balanţa s-a înclinat în favoarea gazdelor, decisiv. Mi-e ciudă pentru că doar ce îi strigasem lui Cristescu să joace sus, să împingă jocul. El a vrut să-i redubleze lui Majernik, i-a dat balonului în cap, cum se spune şi de acolo, şti. A recuperat Marinescu, ai noştri au fost prinşi pe picior greşit, normal pe undeva, erau poziţionaţi pentru faza de atac. L-a prins şi pe Mario în mişcare, a dat şi Marinescu bine şi aşa
s-a scris istoria acestui meci.
- Nu doar aşa, Dani. Au mai fost şi acţiunile lui Chipciu, a mai fost şi faza aceea cu henţul în careu.
- Mai contează? Penalty clar, dar dacă Istrate nu l-a dat, cu ce ne consolează pe noi că după meci a recunoscut că ar fi fost? În ce-l priveşte pe Chipciu, e jucător de calitate. El, Cristescu şi Buga. Cam asta înseamnă atacul lui FC Braşov. Mă uitam pe bancă şi nu găseam soluţii, deşi mi-ar fi trebuit un atacant să facă diferenţa, acolo în c
