Începutul de an 2013 a fost agitat din punctul de vedere al securităţii naţionale a României. Două incidente au pus în discuţie securitatea naţională şi au arătat provocările de securitate ale secolului XXI cărora trebuie să le facă faţă statul român. De George Vişan

Criza ostaticilor de la In Aménas

Pe 16 ianuarie 2013 un grup de terorişti fideli Al Qaeda au atacat şi ocupat complexul gazifer de la Tigantourine în apropierea oraşului In Aménas luând aproximativ 800 de ostatici, în cea mai mare parte cetăţeni algerieni, dar şi străini. Asaltul a fost extrem de violent, teroriştii „vânând” practic cetăţeni străini pentru a-i folosi drept monedă de schimb. Revendicarea principală a teroriştilor a fost încetarea operaţiunilor militare din Mali – o revendicare imposibil de îndeplinit. Intervenţia forţelor speciale algeriene a pus capăt crizei, dar mai mulţi ostatici au fost ucişi sau răniţi în schimbul de focuri dintre trupele guvernamentale şi terorişti. Forţele algeriene au intervenit brutal, dar justificat în momentul în care teroriştii se pregăteau să părăsească complexul şi să ducă ostaticii spre o altă destinaţie (autorităţile algeriene susţin că teroriştii ar fi intenţionat să ducă ostaticii într-un alt stat). Printre cetăţenii străini care munceau la complexul gazifer se numărău şi români care au fost prinşi la rândul lor în vâltoarea evenimentelor. Doi cetăţeni români şi-au pierdut viaţa, iar alţi trei s-au salvat.

Această criză a testat capacitatea României de a-şi proteja cetăţenii prinşi fără voia lor în evenimente şi situaţii de criză în state marcate de instabilitate internă. Pe durata întregii luări de ostatici autorităţile de la Bucureşti au fost dependente de informaţiile oferite de statul algerian şi de aliaţii României ai căror cetăţeni se aflau la complexul gazifer de la Tigantourine. Cooperarea cu autorităţile algeriene nu a decurs