Nu-s deloc puţini în societatea românească cei ce-şi închipuie ieşirea de sub presiunea crizei economice globale cu un tren pe care îl aşteaptă în gară. O iluzie ce nu are cum să capete contururi reale. Un astfel de tren nu vine de nicăieri. Nici măcar de la Uniunea Europeană sau de la FMI. Trebuie să rezolvăm lucrurile aici, la noi în ţară, prin transformări care să încurajeze reformele structurale şi competiţia în muncă. Sigur că pentru asta avem nevoie şi de ajutorul Uniunii Europene, al FMI-ului şi al altor instituţii financiare internaţionale.

Nu pot fi însă ignorate câteva dintre adevărurile cu care ne confruntăm în aceste zile. Inflaţia mai joacă încă rolul de înlocuitor de productivitate, de eficienţă şi de competitivitate. Numeroase companii din industrie şi din servicii ţin încă stinse motoarele competiţiei economice şi continuă să aprindă un singur bec – preţul. Ele umflă preţurile, făcând inflaţie, într-o vreme în care inflaţia a coborât mult în zona euro, iar în alte zone stăruie pericolul deflaţiei. În consecinţă, în România creşte prea încet puterea de cumpărare.

Iată însă şi o veste bună, primită vineri: inves­ti­ţiile străine au sporit în ianuarie. Saltul e semnificativ: de la 603 milioane euro în ianuarie 2008 la 912 milioane euro în ianuarie anul curent. În cazul că nu e doar o realitate conjuncturală, creşterea inves­ti­ţiilor la nivelul întregului an ar fi o garanţie că se vor naşte noi locuri de muncă în sectoarele renta­bile, cu deosebire în servicii, care să absoarbă măcar o parte din personalul ce va fi disponibilizat. Dacă se va investi mai mult, dacă vor fi create noi locuri de muncă şi dacă vor spori productivitatea şi competitivitatea muncii, obţinând astfel mai multă eficienţă în economie, vom avea şi bani mai mulţi pentru protecţie socială. O protecţie activă, prin muncă eficientă. Salariile vor cre