În Statele Unite, preşedintele Ion Iliescu a fost însoţit de Adrian Năstase, şeful diplomaţiei române în guvernul instalat după alegerile din 20 mai 1990. La New York, Năstase a participat la şedinţa Consiliului de Securitate al ONU la nivelul miniştrilor Afacerilor Externe, la lucrările celei de-a 45-a sesiune a Adunării Generale a ONU, la întâlnirea Tratatului de la Varşovia la nivelul miniştrilor de externe, la reuniunea miniştrilor de Externe ai statelor participante la CSCE şi altele.
Mineriada din iunie a dăunat mult României, mărturisea ministrul de Externe în volumul de convorbiri cu Alin Teodorescu intitulat "De la Karl Marx la Coca Cola", iar diplomaţii Bucureştiului au trudit mult pentru a reface ce s-a stricat la începutul verii. Cea de-a 45-a sesiune a Adunării Generale a ONU a fost un bun prilej pentru întâlniri şi convorbiri cu omologii săi, astfel că programul vizitei întinse pe aproape două săptămâni a fost extrem de încărcat. În toamna lui 1990 Bucureştiul a transmis semnale că este gata să aibă bune relaţii cu state din toate cele patru zări. Astfel, Adrian Năstase a discutat cu miniştrii de Externe din Vestul spre care se îndreptau atâtea speranţe în 1990 ( din Republica Federală Germană, Marea Britanie, Belgia, Danemarca, Italia, Spania), cu minştri din America Latină (Argentina, Columbia), din Iran, Mongolia, Malaysia, Australia, Cuba, Coreea de Nord şi altele. De două ori s-a întâlnit cu ministrul de Externe al Ungariei vecine.
De asemenea, cu o zi înainte să zboare către Bucureşti, şeful diplomaţiei române a reuşit să-l întâlnească şi pe Eduard Şevarnadze, ministrul de Externe sovietic. În primul an al democraţiei, cuvântul de ordine era ruperea cu trecutul în care Uniunea Sovietică ocupase un loc important. În toamna lui 1990, URSS simboliza comunismul care se voia cât mai degrabă uitat. Deşi toţi ochii păreau aţintiţi
