De o vreme, privind cu atentie la fenomenul social-cultural care da navala peste noi, prin micul ecran, pe strada, pe salile universitatii, incep sa acord credit teoriei pe care o credeam inchisa. Sintem invaluiti de o "cultura" agresiva, simplificatoare, redusa la citiva stimuli expresivi, care inhata intelectul si-i da forma sa. Aspirind la consideratie inalta, psihologia si-a asumat statutul de stiinta obiectiva, practicind distantarea de obiectul de studiu, examinarea rece a subiectului. Numai ca subiectul (individul) nu ramine inert, se schimba in tipul evaluarii, se transforma. Poate fi obiectiv diagnosticul unui "obiect" care se schimba continuu?, iata intrebarea. E o disputa veche, pusa in circulatie, la noi, acum aproape jumatate de veac, de Vasile Pavelcu, in Drama psihologiei. Cind eram student, ni se cerea cu insistenta sa stim teoria psihologului sovietic Rubinstein, dupa care personalitatea se dezvolta prin activitate, se transforma in procesul muncii. Se tradusese o carte a sa, devenise un fel de biblie pentru psihologi in perioada aceea. Ideea era aceea ca personalitatea se formeaza prin articulare la context, la mediul social, la "conditiile materiale". Dar nu Rubinstein este intemeietorul teoriei dupa care psihologicul este influentat de social. Ce spun eu influentat? De fapt invadat, ocupat, luat in deplina custodie. Abordarea aceasta dateaza din anii de inceput ai societatii sovietice, este o solutie nascuta in anii de criza in Rusia de dupa revolutie si se datoreaza unui genial psiholog al timpului. Invazia psihologicului de catre social - iata o istorie cunoscuta; dar si o imprejurare care a marcat o schimbare de paradigma in cercetarea psihologica. Totul se datoreaza lui Lev S. Vygotsky (1896-1934), un psiholog care a trait si a lucrat in anii prigoanei staliniste. Silit de contextul social si politic in care a lucrat, el a dezvoltat o teorie c