Şerbetul a fost poate cel mai bun ambasador culinar al Imperiului Otoman. Cele mai apreciate erau cele care aveau printre ingrediente lămâile şi strugurii, dar şi flori precum trandafirii, violetele, crinii şi irişii. Înscrisurile de la palat ce datează de la mijlocul secolului al XVI-lea menţionează folosirea unei cantităţi de o tonă de petale de trandafiri albi şi roşii şi a peste 50.000 de litri de apă de crini.

Cu rapiditate şi îndemânare se turna şerbet în boluri de argint, băutura devenind o curiozitate culinară pentru oaspeţii străini. În timpul verii, atunci când Istanbulul devenea un oraş fierbinte, locuitorii obişnuiau să cumpere şerbet de struguri cu miere de la vânzătorii de pe străzi, servit însă în vase obişnuite, fără dichis. Pelteaua sau "palude", cum era numită în Imperiul Otoman, era o altă specialitate ce stârnea interesul (era totuşi secolul al XV-lea!). Se făcea din suc de fructe (mure, caise, vişine, strugure, mere, lămâie, portocale şi gutui), zahăr şi amidon. Peste secole, atât şerbetul, cât şi pelteaua vor ajunge şi pe plaiurile româneşti, fiind astăzi atât de împământenite, încât uşor ai putea crede că sunt autentic româneşti.

Şerbetul a fost poate cel mai bun ambasador culinar al Imperiului Otoman. Cele mai apreciate erau cele care aveau printre ingrediente lămâile şi strugurii, dar şi flori precum trandafirii, violetele, crinii şi irişii. Înscrisurile de la palat ce datează de la mijlocul secolului al XVI-lea menţionează folosirea unei cantităţi de o tonă de petale de trandafiri albi şi roşii şi a peste 50.000 de litri de apă de crini.

Cu rapiditate şi îndemânare se turna şerbet în boluri de argint, băutura devenind o curiozitate culinară pentru oaspeţii străini. În timpul verii, atunci când Istanbulul devenea un oraş fierbinte, locuitorii obişnuiau să cumpere şerbet de struguri cu miere de la vânzătorii