ISTORIE ● Un imobil luxos pe vremuri, Hotelul Cişmigiu a ajuns În mizerie
Tencuială căzută, ferestre sparte, grilaje ruginite, şobolani care mişună nestingheriţi ziua şi noaptea. Şi peste toate, mizeria. O mizerie cumplită, stăpînă absolută peste un petic din buricul tîrgului. Dar şi peste o bucată din trecut. Singura cu adevărat vie este firma, scrisă cu litere mari, frumos încondeiate: Gambrinus. Nume magic, călător prin timp, alături de umbra eternului Caragiale.
ISTORIE ● Un imobil luxos pe vremuri, Hotelul Cişmigiu a ajuns În mizerie
Tencuială căzută, ferestre sparte, grilaje ruginite, şobolani care mişună nestingheriţi ziua şi noaptea. Şi peste toate, mizeria. O mizerie cumplită, stăpînă absolută peste un petic din buricul tîrgului. Dar şi peste o bucată din trecut. Singura cu adevărat vie este firma, scrisă cu litere mari, frumos încondeiate: Gambrinus. Nume magic, călător prin timp, alături de umbra eternului Caragiale.
Bulevardul Regina Elisabeta, colţ cu Brezoianu: Hotel Cişmigiu. Dar şi Berăria Gambrinus, brand înnobilat prin legătura lui cu povestea vieţii de "afacerist" plin de bunăvoinţă, dar fără de noroc, a lui I.L. Caragiale. Un loc deosebit în "economia" vechii Capitale. Aici, în 1912, arhitectul Nicolas Pissiota împreună cu vărul său, Arghir Culina, au construit "la bulivard birjar, la bulivard" una dintre cele mai frumose clădiri ale Bucureştiului de la început de secol. Un imobil luxos, cu şase etaje, care ceva mai tîrziu avea să devină Hotelul Cişmigiu. Acum, într-o vreme în care ne prefacem că am fi interesaţi de conservarea oricărei urme a trecutului, clădirea a fost inclusă pe lista monumentelor istorice. Sincer vorbind, asta nu-i foloseşte însă la nimic.
UMBRA LUI NENEA IANCU. Acum, în zilele noastre, doar istoricii literari şi nostalgicii care tînjesc după frumuseţea "Micului Paris