SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
În plină "revoluţie culturală", în 1970 m-am nimerit într-o delegaţie de jurnalişti, în trecere cîteva zile prin Pekin. Pe atunci aşa i se spunea, Pekin, nu Beijing. Spun că m-am nimerit, pentru că plecările la schimb de gazetari, în ţările socialiste, nu aveau o logică, o bază cauzală. Într-o zi, un activist de la UTC, care locuia ca şi mine în Balta Albă, m-a zărit la fereastra apartamentului şi, ca şi cum văzându-mă şi-a adus aminte de un amănunt, pe care altfel l-ar fi dat uitării, mi-a zis: "S-a hotărât să pleci cu câţiva ziarişti în Coreea de Nord şi în China. Să-ţi faci bagajul!"
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
În plină "revoluţie culturală", în 1970 m-am nimerit într-o delegaţie de jurnalişti, în trecere cîteva zile prin Pekin. Pe atunci aşa i se spunea, Pekin, nu Beijing. Spun că m-am nimerit, pentru că plecările la schimb de gazetari, în ţările socialiste, nu aveau o logică, o bază cauzală. Într-o zi, un activist de la UTC, care locuia ca şi mine în Balta Albă, m-a zărit la fereastra apartamentului şi, ca şi cum văzându-mă şi-a adus aminte de un amănunt, pe care altfel l-ar fi dat uitării, mi-a zis: "S-a hotărât să pleci cu câţiva ziarişti în Coreea de Nord şi în China. Să-ţi faci bagajul!"
Dacă mi-ar fi spus că se hotărâse să plec pe lună, n-ar fi avut alt ton. Pentru el, plecarea mea era un simplu anunţ de serviciu. El nu pleca. Cei care plecau erau întotdeauna alţii.
China, ca şi America, nu-i o ţară, e un tărâm de legendă. Când un lucru jinduit, fără nici o nădejde de împlinire, se întâmplă, simţurile încep s-o ia razna. Fiindcă îmi imaginam că în China totul trebuie să fie altfel decât la noi, în Europa, vedeam altfel şi ceea ce nu era diferit. Mă uitam la dalele trotuarului cu o curiozitate de nou născut. Într-un fel, era normal să am emoţii, privind nişte pietre de trotuar, întrucât