Am început un proiect de punere în valoare a enormului patrimoniu artistic existent în Italia, care însă nu este văzut ca un lucru „mort“, ci având o vitalitate şi o modernitate diferite de felul Publicitate în care este văzut astăzi. Însuşi conceptul de fotografie s-a schimbat mult în ultima vreme, cu aportul extraordinar al tehnologiei: a fotografia nu mai este simplul act de a imortaliza un moment, o senzaţie, un fapt, o stare de spirit, ci poate să ne ofere ceva în plus. Am încercat, dar nu ştiu încă dacă am şi reuşit, să fac o „fotografie evocatoare“, adică am încercat să fixez şi să materializez procesarea mentală, plină de propria mea fantezie, a fotografiilor. Pe scurt, ceea ce subiectul fotografiat a „evocat“ pentru spiritul meu. Aceste patru imagini fac parte dintr-o serie de douăzeci. Prima prezintă o mumie de la Pompei introdusă în măruntaiele Vezuviului, vulcanul care a provocat distrugerea oraşului. În cea de-a doua, faunul din Pompei, care reprezintă un personaj puţin dus cu sorcova din epoca sa, este imaginat pornind la plimbare printre ruinele zidurilor din oraşul său. Mai departe, o reprezentare marmorată care m-a făcut să îmi imaginez incendiul oraşului şi, pentru a încheia, o fotografie a unor coloane aduse la viaţă şi modernizate de Luna roşie-purpurie. Traducere de dr. Raluca Bulea

Am început un proiect de punere în valoare a enormului patrimoniu artistic existent în Italia, care însă nu este văzut ca un lucru „mort“, ci având o vitalitate şi o modernitate diferite de felul Publicitate în care este văzut astăzi. Însuşi conceptul de fotografie s-a schimbat mult în ultima vreme, cu aportul extraordinar al tehnologiei: a fotografia nu mai este simplul act de a imortaliza un moment, o senzaţie, un fapt, o stare de spirit, ci poate să ne ofere ceva în plus. Am încercat, dar nu ştiu încă dacă am şi reuşit, să fac o „foto