Păşesc încet, fără vlagă, aşa cum le stă bine unor bolnavi, chiar dacă unii ar putea s-o rupă la fugă. În uşa unei clinici, un asistent subţiratic, în halatul lui strălucitor de alb, trage tăcut din ţigară. Fumul se ridică în aer, lung şi melancolic.

La spitalul de animale

Ca să ajungi la Spitalul de animale trebuie să treci printr-un cartier de ţigani.

De o parte şi de alta a străzii desfundate se înşiruie cocioabe cu acoperişul spart şi pereţii de lut jupuiţi până la nuiele. Sub streşini spânzură însă pâlniile televiziunilor prin satelit.

Puradei în cămăşuţe scurte o rup la fugă după maşină. Se ţin aşa după tine o zdravănă porţiune de drum cerşind ţigări şi gumă de mestecat. După care se opresc şi încep să te înjure. Câţiva bărbaţi tuciurii te privesc atent, socotind dacă să te jefuiască sau să te fure pur şi simplu.

În parcarea spitalului, un domn şi o doamnă - soţ şi soţie -, din câte se pare, sărbătoresc externarea unui dulău. Beau şampanie din pahare de cristal cu picior, aduse de acasă în cutii de rumeguş, ca să nu se spargă la zdruncinăturile maşinii.

Dând din coadă şi lingându-se pe bot, dulăul îi urmăreşte cu priviri umede.

Vrea şi el un pahar!

Nu-i pot da.

Mai urmează tratamentul cu antibiotice.

În hol, după ce fata de la Registratură te notează că ai intrat, făcându-ţi cadou o privire veselă, îţi poţi face o cafea la un automat cu fise sau, dacă n-ai o treabă anume, te poţi zgâi la peştii din acvariu.

Lume multă pe coridor, aşteptând la consult. Două grăsane au venit cu un câine lup care suferă de inimă. Un tip musculos ţine în braţe un căţeluş bolnav de nervi. Trece pe lângă tine un băiat cu un maidanez care şi-a rupt laba. Dinspre capătul coridorului vin lătrături puternice.

Sunt câinii internaţi în saloane.

@N_P