Obiceiul Marţişorului este răspândit din nord, în Maramureşul istoric şi Bucovina de nord (aflate acum în Ucraina), până în sud, la graniţa cu Grecia. Mai exact, este vorba despre teritoriul locuit în vechime de neamurile tracilor.

Prima zi a lunii martie este sărbătoarea Mărţişorului. Mărţişorul este un calendar simbolic, reprezentat de un şnur bicolor, care adună zilele, săptămânile şi lunile anului în două anotimpuri, iarnă şi vară, făcut cadou la l martie, ziua Dochiei, străvechi început de an agrar. Generalizat astăzi la sate şi oraşe, mărţişorul este confecţionat din două fire colorate alb şi roşu, de care se prinde un obiect artizanal, pentru a fi dăruit fetelor şi femeilor care îl poartă agăţat în piept una sau mai multe zile.

Deşi nu se ştie cu exactitate de când datează acest obicei, se ştie că prima zi a primăverii era celebrată încă de acum aproximativ 8000 de ani, iar mărţişorul îşi are originea în credinţele şi practicile agrare de atunci.

Romanii sărbătoreau începutul primăverii la 1 martie, lună care purta numele zeului Marte, ocrotitor al câmpului şi al turmelor, zeu ce personifica renaşterea naturii. Deşi obiceiul poartă numele acestuia, nu are niciun fel de conotaţie marţială. Se spune că mărţişoarele sunt purtătoare de noroc şi fericire. Sunt formate dintr-o fundiţă roşu cu alb, roşul semnificând iarna iar albul – primăvara. La această fundiţă se adaugă alte simboluri ale norocului, cum ar fi trifoi cu patru foi, potcoavă, coşar sau inimă. Mărţişorul este purtat pe haină, la vedere, timp de câteva zile, începând cu 1 martie.

Pe vremea dacilor, simbolurile primăverii erau confecţionate în timpul iernii şi se purtau doar după 1 martie. Mărţişoarele erau atunci pietricele albe şi roşii înşirate pe o aţă şi se purtau la gât. Culoarea roşie, dată de foc, sânge şi soare, simboliza viaţa, deci femeia, iar culoarea albă, conferită