Una peste alta, acesta este cel mai romanesc stil cu putinta de a sarbatori centenarul lui Emil Cioran. Unul care ii confirma cam toate verdictele aspre din Schimbarea la fata a Romaniei. Asa cum am ratat sansa de a detine cea mai mare colectie Brancusi, era sa ratam si ocazia de a repatria arhiva Cioran. Centenarul nasterii lui Emil Cioran a fost celebrat, joia trecuta, in cel mai pur stil romanesc. Mai intii, o serie de documente ale autorului Schimbarii la fata a Romaniei au fost scoase la licitatie la Paris. E vorba de manuscrise ale unor carti, acte, fise de lucru privitoare exclusiv la perioada romana a lui Cioran. Documentele au plecat din Romania, informeaza Gabriel Liiceanu, urmasii familiei lui Relu Cioran, fratele eseistului, sperind, pe buna dreptate, ca in capitala franceza vor reusi sa scoata mai multi bani. Doar ca si acolo competitia care a ridicat drastic pretul de achizitionare s-a dat tot intre romani: pe de o parte, TVR si Bibioteca Centrala Universitara din Bucuresti, pe de alta, un om de afaceri roman, rezident in SUA, George Brailoiu. Asa se face ca, din aceasta concurenta, pretul a urcat nesperat pentru vinzatori, undeva in jurul sumei de 500.000 de euro, cu tot cu taxe. Inteligenta miscare! Asa cum era de asteptat, francezii nu au dat buzna sa liciteze in exces pentru niste manuscrise romanesti. Cine a lipsit de la aceasta licitatie? Fireste, orice institutie a statului roman: nici Ministerul Culturii, nici Academia Romana, nici Institutul Cultural Roman nu au gasit resurse in bugetul limitat pentru asa ceva. Ba chiar, joi seara, l-am putut vedea, in direct, la postul national, alaturi de Gabriel Liiceanu, cel in casa caruia fondul Cioran a stat vreo 2 ani, pe Mircea Angelescu, directorul Directiei Patrimoniu Cultural din cadrul Ministerului Culturi, scuzind, pe jumatate incurcat, pe jumatate relaxat, senin, pasivitatea statului. Ce vreti, e