Deţinuţii de la Rahova aşteaptă Sărbătorile ca nişte copii. Visează să evadeze. Deţinuţii de la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Rahova n-au dreptul la un Crăciun ca acasă. Primesc vizite de la iubite şi ascultă colinde cu gândul la eliberare.

Trei bărbaţi îşi netezesc puloverele, privesc în podeaua unei scene gri, apoi ridică privirea şi încep să cânte.

Camera cu pereţi lambrisaţi primeşte sunetul unor picături de clarinet. Muzica e pentru un public de o sută de bărbaţi - în trening, cu geci, şepci şi feţe fixe -, aşezaţi pe patru rânduri, în bănci din lemn.

De lângă scenă, îi priveşte un om de zăpadă înalt de doi metri, din cearşafuri cocoloşite, puse cap la cap. Are o mătură din spice înfiptă drept braţ. La gât îi atârnă o diplomă: "Locul II la concursul de ping-pong". Singura femeie din sală - Gioconda - le zâmbeşte pufos de pe perete, dintr-o reproducere în nuanţe verzui.

Formaţia „dinamic grup"

La clubul Penitenciarului de Maximă Siguranţă Rahova, deţinuţii pregătesc Crăciunul.

Ascultă formaţia penitenciarului, „Dinamic Group", veche de zece ani, în care membrii sunt înlocuiţi periodic în funcţie de cei care se eliberează. Când formaţia îşi termină repertoriul, pe scenă se urcă musafirii, şase băieţi, împreună cu preotul de la „Asociaţia Zacheu", un ONG religios. Îşi aranjează partiturile şi inundă sala, cu voci de baritoni: "O, ce veste minunată".

Vede cineva un înger păzitor?

În public e linişte. Mulţi nu ştiu versurile la colinde, iar cei care vor să-şi spună câte ceva ridică degetele, le duc la ureche sau către buzunare - un alfabet precipitat. Aşa i-a învăţat detenţia să-şi exprime emoţiile.

Serbările şi vizitele sunt singurul contact cu lumea exterioară. Celor pe care nu-i vizitează familia le rămân activităţile de la club: joacă şah, ping-pong, trag de fiare sau citesc revista penitenciarului, "Mărgă