Ma bucur sa constat ca prietenul meu si omul de la care am invatat atitea, ca marele traducator Emil Iordache este si un poet remarcabil; regret, in schimb, faptul ca nu si-a dus pina la capat aceasta vocatie. Pe 11 octombrie s-au implinit 6 ani de cind traducatorul, criticul si universitarul Emil Iordache s-a dus la cele vesnice. Cum nu am putut ajunge la comemorarea sa, incerc sa-mi spal pacatul amintindu-le/ aducindu-le la cunostinta cititorilor acestei rubrici, care l-au cunoscut sau nu, de o latura speciala a sa, mult mai putin cunoscuta: aceea de poet. Reeditat la Editura Axa din Botosani, volumul Poeme fara masca arata ca traducatorul lui Tolstoi, Dostoievki, Gogol etc. avea ceva de spus si in acest domeniu. Poemele care alcatuiesc acest volum dateaza din cel putin doua perioade distincte: unele sint scrise in primii ani ai deceniului al IX-lea, altele la inceputul anilor '90. Le desparte, deci, un deceniu. Fiind vorba de o culegere a unor texte scrise fie ocazional, fie aflate in stadiu de santier (nu mai discut despre posibilitatea ca destule altele sa se fi pierdut, pur si simplu), este dificil si, cred, inutil sa cauti o coerenta stilistica ori tematica a acestei carti. Un lucru mi se pare mult mai important de subliniat: indiferent de poietica pe care o urma, indiferent de direle marilor poeti care se pot citi in filigranul unora dintre texte, indiferent de urmele intertextuale subtile sau ostentative, din aceste texte se poate decela o voce poetica autentica; nu am nici o indoiala ca, daca ar fi perseverat, daca si-ar fi urmat si aceasta chemare, Emil Iordache ar fi devenit un poet notabil, remarcabil, ba chiar important al generatiei sale. Cele cu putin peste 40 de poeme care s-au pastrat dau socoteala de ceea ce ar fi putut deveni acest poet, nu reprezinta un corpus definitiv, asupra caruia autorul sa-si fi dat girul, care sa ne permita verdicte defini