Iată cea mai extraordinară lozincă strigată la o manifestaţie de stradă în cei 23 de ani scurşi de la Revoluţie!

Să reamintesc datele problemei. Lozinca a putut fi auzită, nu cu mult timp în urmă, în faţa Ministerului Educaţiei. Câţiva elevi de la gimnaziu, însoţiţi de profesorii lor şi asistaţi politic de o doamnă deputat, voiau să schimbe pe această cale gramatica limbii române. Nemulţumiţi că fuseseră depunctaţi la una din probele examenului de capacitate, fiindcă, la sugestia profesorilor sau a meditatorilor lor, luaseră drept predicativă o propoziţie pe care baremul o considera, pe drept cuvânt, subiectivă, se vor fi gândit că un mod eficace de a li se restitui punctele era acela de a striga lozinci antigramaticale în urechile ministrului.

Cum ministrul era un fost lider sindical, ideea negocierii nu era chiar absurdă. Mai ales în condiţiile în care cam totul pare să fi devenit de la o vreme la noi obiect de negociere şi de referendum. Chiar şi gramatica. Opinia majorităţii decide tot mai des de lucruri care ies în mod normal din sfera ei de competenţă. Dacă datul cu părerea este, cum am remarcat în repetate rânduri şi cum avem ocazia să ne convingem la fel de des, o instituţie naţională, nu văd de ce n-am recurge la referendum nu doar în chestiuni politice, dar şi în chestiuni literare sau artistice. Elevii nu făceau decât să-i imite pe acei politicieni, şi nu numai, care îşi închipuie că democraţia şi libertatea opiniei sunt valabile în toate domeniile, inclusiv în gramatică.

Elevi sindicalişti

Lozinca de pe Berthelot merită un comentariu mai aplicat. Primul lucru demn de a fi relevat este că noţiunile politice încep prin a fi slogane. S-ar spune că teoria precede practica. Elevii n-au avut nevoie de multe ore de meditaţie ca să-şi însuşească vocabularul de bază al democraţiei, în orice caz, de mai puţine decât ca să înv