Decizia de a ridica o biserica apartine unei comunitati locale si nu este o decizie planificata la nivel central (de eparhie sau de Patriarhie) care, in plus, sa mai si secatuiasca bugetul tarii. Intr-unul dintre articolele anterioare, am abordat problema falsei legaturi - intens mediatizate, insa - dintre cresterea numarului de biserici dupa 1990 si scaderea numarului de scoli. Aratind ca scaderea numarului de scoli este efectul direct al scaderii natalitatii in Romania si nicidecum al materializarii dorintei fiecarei comunitati de credinciosi de a-si avea propriul lacas de cult, am subliniat atunci ca, dimpotriva, intensificarea vietii crestine are drept efect benefic, intre multe altele, si cultivarea in rindul familiilor a dorintei de a naste si de a creste prunci. O alta corelatie la fel ilogica este aceea care observ ca se face intre aceeasi crestere a numarului de biserici si scaderea, de data aceasta, a numarului de spitale. Iar scaderea numarului de spitale e un fenomen negativ, intr-adevar, in conditiile in care nu se inregistreaza si o scadere, ci poate mai degraba o crestere a numarului de bolnavi. Astfel incit se ajunge, nu rareori, ca pacientii sa fie gazduiti cite doi intr-un singur pat. Ca sa nu mai vorbim de calitatea actului medical acolo unde nici resursele financiare, nici dotarile nu sint pe masura nevoilor si, mai nou, si personalul se diminueaza prin emigrarea, temporara sau definitiva, in Occident. Nu voi mai insista sa demonstrez ca nu exista o legatura intre reducerile bugetare care afecteaza sistemul medical romanesc si ridicarea de noi biserici. Decizia de a ridica o biserica apartine unei comunitati locale si nu este o decizie planificata la nivel central (de eparhie sau de Patriarhie) care, in plus, sa mai si secatuiasca bugetul tarii. Daca aceasta decizie luata oricum de o comunitate beneficiaza sau nu si de un sprijin material de la bu