O relaţie prea apropiată dintre mediul politic şi cel de afaceri înlocuieşte noţiunea legitimă de risc cu cea de descurcăreală şi conferă activităţii corporatiste un iz de bişniţă. Oamenii de afaceri români deplâng imaginea negativă pe care o au şi spun că este nejustificată. Societatea nu înţelege ce înseamnă afacerile şi pune semnul egal între corupţie şi succes financiar. Cam astea ar fi câteva dintre concluziile ultimei emisiuni „Zece pentru Româ

O relaţie prea apropiată dintre mediul politic şi cel de afaceri înlocuieşte noţiunea legitimă de risc cu cea de descurcăreală şi conferă activităţii corporatiste un iz de bişniţă.

Oamenii de afaceri români deplâng imaginea negativă pe care o au şi spun că este nejustificată. Societatea nu înţelege ce înseamnă afacerile şi pune semnul egal între corupţie şi succes financiar. Cam astea ar fi câteva dintre concluziile ultimei emisiuni „Zece pentru România“ pe tema rolului oamenilor de afaceri în societate. Problema merită însă o discuţie mai atentă.

Percepţia clasei politice şi a societăţii asupra clasei corporatiste este cu atât mai importantă cu cât ea dictează comportamentul oamenilor de afaceri. Spre deosebire de alte ţări, România nu a ajuns la o separare clară a mediului politic de cel corporatist. Vina pentru acest lucru o poartă atât politicienii, cât şi oamenii de afaceri. Consecinţele negative le suferim cu toţii, iar soluţia nu va veni decât când vom înţelege nevoia acestei separări.

Afacerile sunt imposibile fără asumarea de riscuri, ceea ce le-a displăcut profund atât atat primelor generaţii de politicieni, cât şi oamenilor de afaceri de după 1989. De aceea, primii au căutat să controleze sectorul privat, în timp ce ceilalţi au căutat să folosească relaţia strânsă cu politicul pentru a face bani mulţi – făr