Istoria critică a literaturii române a fost întîmpinată încă de la apariţia sa, în luna noiembrie a anului trecut, ca un adevărat eveniment în spaţiul literar românesc. Cartea lui Nicolae Manolescu a fost din nou supusă dezbaterii vineri, 13 martie, în cadrul unei mese rotunde desfăşurate sub auspiciile Centrului Interdisciplinar de Studii Culturale Europene şi Româneşti „Tudor Vianu“. În Sala de Consiliu a Facultăţii de Litere, Livius Ciocârlie, Paul Cernat, Iulian Costache, Caius Dobrescu şi Carmen Muşat au comentat atît plusurile, cît şi minusurile unui volum care are ambiţia de a atinge performanţele Istoriei... călinesciene. Discuţia a fost moderată de Mircea Martin şi s-a desfăşurat în prezenţa autorului. Revista Observator cultural va găzdui în curînd o dezbatere consacrată Istoriei... lui Nicolae Manolescu. (C.Gh.) - Mircea Martin: „Manolescu nu acordă prea mare importanţăcriticii teoretice“

Pentru toată lumea, apariţia Istoriei… lui Nicolae Manolescu este un eveniment. A fost atunci cînd s-a lansat, în noiembrie, anul trecut, şi va mai rămîne încă un timp. E o apariţie cu semnificaţie şi valoare perene. Nicolae Manolescu a fost şi a rămas un practician. E destul să vă amintesc o propoziţie de-a sa: „Canonul se face, nu se discută“ – propoziţie şi memorabilă, şi exactă în acelaşi timp, însă s-ar putea spune că acest canon se face tocmai discutînd, dezbătînd şi scriind. În acelaşi timp, el neglijează sau, ca să fiu mai exact, nu acordă prea mare importanţă criticii teoretice, nivelului, aspectului, dimensiunii teoretice. E destul să ne uităm peste „Sumarul“ Istoriei critice… pentru a observa cum nume importante ale criticii, ca Mihail Dragomirescu, D. Caracostea, Dobrogeanu-Gherea – de neignorat mai ales dacă privim din perspectivă europeană –, lipsesc. De asemenea, lipsesc nume ca Adrian Marino sau Ion Ianoşi. Paul Cornea apare minimaliz