E greu să cuprinzi Delta Dunării. E şi mai greu să-ţi dai seama din mijlocul apei ce se ascunde în fiecare stufăriş, în fiecare scorbură a salciilor bătrâne, în mijlocul lacurilor şi sub frunzele mari ale întinderilor de nuferi! Şi totuşi, puţinul acestei săbăticii aflate la "capătul lumii" mi s-a arătat în toată splendoarea sa la începutul lunii septembrie, în doar trei zile petrecute în paradisul păsărilor. Prima mea vizită în deltă mi-a trezit sentimente ambigue: de relaxare şi totodată de furie, de melancolie şi şăgălnicie, de exaltare şi interiorizare. Descopeream cu fiecare alunecare de apă secrete, frumuseţi, poveşti nemaivăzute, nemaiîntâlnite, unice, singure....
La ora actuală, în Rezervaţia Delta Dunării sunt stabilite 24 de trasee turistice dintre care 15 se pot parcurge numai cu mijloace de transport naval. Traseul ales de mine şi colegii mei a fost unul aparte: am plecat de la Tulcea cu destinaţia Sulina, pe căi ocolitoare. Catamaranul, uneori mult prea mare pentru canalele lătularnice, s-a mişcat lent pentru a nu pierde niciun detaliu. Pentru cine se grăbeşte, există şi varianta rapidă, directă, pe braţul Sulina.
Nicio masă fără peşte
În patria peştelui ar fi împotriva firii să nu guşti din bucatele pregătite de localnici. Icrele n-o să semene niciodată unele cu altele, deoarece fiecare are reţeta proprie. Nici plachia, nici saramura. Iar borşul de peşte, uneori cu apă din Dunăre, e specialitatea casei: regula de căpătâi - întâi mănânci peştele şi apoi bei zeama.
Cazare cu stuf în loc de acoperiş
E imposibil să nu-ţi găseşti cazare pe gustul tău. Pensiunile sunt pentru toate buzunarele şi au cele mai sofisticate cereri. Multe dintre ele sunt peste 50% realizate din materiale bio. Jaluzelele sunt "fabricate" manual din stuf, precum şi acoperişurile. "Menţin o mai bună răcoare", sp
