Din punct de vedere politic, Iasul va cunoaste un an electoral ciudat, in care atit puterea cit si opozitia par ridiculizate de popularitatea actualului primar In perspectiva alegerilor locale, Iasul are parte de o situatie atipica. Primaria este condusa de seful unui partid local care apare drept un adversar redutabil atit pentru putere cit si pentru opozitie. Iar aceasta pozitie nu pare a avea, deocamdata, sanse de a fi schimbata. Simirad si-a cistigat o imagine favorabila printre cetateni si are un statut din care isi permite sa negocieze, fara rezerve, cu toate formatiunile politice. Nu ar fi o surpriza daca actualul primar ar sari in barca pedeserista, dar nici un fapt neasteptat daca ar prefera o alianta cu PNTCD. Tentate de aceasta oportunitate, unele partide nu au evitat sa incerce fructificarea situatiei. PDSR il vedea, prin vara trecuta, in ograda, PNTCD ar accepta si acum aceasta varianta ca pe o mana cereasca, PNL, in ciuda pozitiei artagoase a lui Dan Carlan, nu are nimic de obiectat la sustinerea lui Simirad intr-un eventual tur doi. Este initiativa politica lansata de Simirad si formatiunea politica pe care a initiat-o, Partidul Moldovenilor, cea mai potrivita pentru Iasi? In mod paradoxal, politica locala pe care o inspira PM se dovedeste sinucigasa. Fara reprezentare parlamentara sau oameni plasati in administratia guvernamentala, PM tinde sa se cantoneaze cel mult in zona pitorescului politic. In fruntea unui astfel de partid, primarul nu va face decit sa continue lamentarea in legatura cu asa-zisa marginalizare a municipiului, in timp ce credite importante de la forurile europene vor ramine, probabil, ca si pina acum, nefolosite. Cu toate acestea, in apropiata campanie, PM spera intr-o emulatie asemanatoare celei din 1996 in jurul PAC. Acum, insa, premisele sint cu totul altele. PM nu are reprezentativitate nationala si nici personalitati care sa n