S-au tot căznit unii comentatori de stânga de pe la noi să facă paralele forţate între barbarismele din Anglia şi Indignados din Spania, să deseneze un tablou revoluţionar pornind de la găştile de vandali şi borfaşi multietnici care terorizează Anglia cu noua ideologie a shopping-ului gratuit cu forţa, a se citi simplu furt. Însă, până şi stânga radicală din Anglia, nu doar guvernul conservatorului David Cameron, s-a văzut nevoită, în faţa unei realităţi evidente, să admită că aşa-numitele revolte sunt manifestări nihiliste, castrate de orice motivaţii mai înalte.

În acest moment, doar radicalii islamişti şi Muammar Gaddafi mai văd în noii vandali o mişcare paşnică de protest împotriva guvernului britanic, somat să demisioneze. Altfel, gunoaiele umane revărsate pe străzile marilor oraşe britanice explică singure ţelul final al revoluţiei lor. „Fur pentru că nu vreau să ratez şansa de a face rost de lucruri gratis care valorează o grămadă de bani“, a declarat un mic barbar intervievat de BBC.

Alţi vandali în care unii continuă să vadă victimele sistemului capitalist, nedreptăţiţii sorţii, mărturisesc sensul adânc al protestului lor: „Nu ne-am adunat pentru o cauză, doar mergem să spargem Foot Locker (magazin de articole sportive - n.a.)“.

Deci, cam asta-i tot. Furt animalic, jaf barbar menit să domolească nevoile reziduale de pe vremea consumismului dement, pe care criza l-a împins în contracţii brutale. Aşa se explică şi prezenţa unor inşi aparent onorabili în hoardele de vandali. Şi ei continuă să plutească în visul consumismului facil, să-şi ridice cât mai rapid standardul de viaţă, dacă e cazul cu preţul unui mic şi nevinovat jaf.

Ce tratament merită cineva care îşi umileşte semenii dezbrăcându-i de haine în plină zi, plictisit de ciordeala din magazine? Ce-i de plâns şi compătimit în dezlănţuirea instinctelor primare, în întoarcerea la com