Secolul 21 debutează sub semnul preocupării omenirii pentru securitate sanitară. Patologia umană actuală ne reaminteşte de miza sanitară şi economică reprezentată de sănătatea animalelor de companie, a celor din crescătorii sau a celor sălbatice. (...) Secolul 21 debutează sub semnul preocupării omenirii pentru securitate sanitară. Patologia umană actuală ne reaminteşte de miza sanitară şi economică reprezentată de sănătatea animalelor de companie, a celor din crescătorii sau a celor sălbatice. Zoonozele sunt prezente pretutindeni pe glob şi rezumă o parte deloc neglijabilă a patologiei infecţioase, cu variaţii specifice ale zonelor geografice. Securităţii sanitare i se acordă atenţia justificată şi meritată, ca o
componentă fundamentală a sănătăţii publice. Rememorarea bolilor umane ce au ca sursă animalele de companie, de crescătorie sau sălbatice se justifică mai ales prin creşterea numărului acestora. Un recensământ al animalelor de companie, în Franţa, atrăgea atenţia asupra animalelor de companie, atât de prezente în anturaj, în gospodăria omului. Cifrele, la nivelul anului 1995, erau impresionante: 45 de milioane, din care 21 de milioane de peşti, 8 milioane de pisici, peste 7,4 milioane de păsări, 1,5 milioane de rozătoare etc. În SUA, mai ales în zonele urbane, numărul pisicilor domestice îl egalează pe cel al locuitorilor.
Omul poate fi contaminat pe cale cutanată sau mucoasă (muşcături, înţepături, zgârieturi, lins, simplă atingere sau vectori artropozi), pe cale digestivă sau respiratorie. Manifestările epidemiologice pot fi sporadice, epidemice, endemice, dar, din păcate, pretutindeni, datele obiective lipsesc, subliniindu-se faptul că riscul infecţios global rămâne modest, excepţie făcând imunodeficienţii, copiii, gravidele, al căror risc este categoric mai mare. Infecţiile transmise de animalele de companie din regiunea noa