Here we go. Una dintre dorintele bancherilor centrali de la Bucuresti este ca lichiditatea din sistem sa se duca in creditarea companiilor. O tinta la fel de urmarita este ca reducerea dobanzii de politica monetara sa se transmita naibii si pe canalul bancilor comerciale, iar acestea sa taie la randul lor din costul creditului. O a treia tinta este “mutarea” creditului din valuta in lei din ratiuni perfect de inteles din punct de vedere al stabilitatii si prudentialitatii. In ce masura au fost aceste tinte atinse, vom vedea mai jos, scrie Dan Popa pe blogul Hymerion.ro
Mai intai de-a mea scrisoare, sa ne uitam cum s-au miscat unele dobanzi fata de inamicul public numarul 1- rata dobanzii de politica monetara (dobanda-cheie, pentru prieteni si cunoscuti).
Daca ne uitam cu ochiul liber pe graficul de mai sus, vedem ca bancile urmeaza semnalele transmise de BNR si nu prea. In cazul creditelor noi acordate companiilor se pare ca semnalul BNR nu conteaza- dobanda medie se duce cand sus cand jos, fara un pattern clar. O sa vedem mai jos defalcat pe tipuri de credite unde se scumpeste si unde se ieftineste imprumutul catre companii.
Nici in privinta creditarii populatiei nu poate fi depistata o regula de bun simt. In timp ce Banca Centrala scade nivelul dobanzii cheie, costul imprumuturilor pentru gospodarii inregistreaza doua episoade de scumpire- in primavara si in toamna. Desigur, asta nu poate fi imputat BNR, care avea o reputatie de soacra mare- dadea mult din gura dar cam degeaba.
Sa privim acum cu calm la prima tinta: creditarea economiei.
Aici BNR face ce poate si inregistreaza atata cat se poate un succes. Creditele in lei pentru companii o iau incet din loc. Nu si in cazul populatiei care e la limita indatorarii si nu mai poate sa se imprumute la banci. La fel, trendul creditarii in valuta p
