Sunt puţini cei care ştiu că odinioară aşa-numitul centru vechi al Bucureştiului forfotea de viaţă şi de lume, de culori şi zgomote felurite şi pestriţe. Puţini sunt şi cei care cunosc Sunt puţini cei care ştiu că odinioară aşa-numitul centru vechi al Bucureştiului forfotea de viaţă şi de lume, de culori şi zgomote felurite şi pestriţe. Puţini sunt şi cei care cunosc că locul de frunte al Capitalei se fălea şi cu clădiri peste măsură de frumoase şi de îngrijite, cu balcoane pline până la refuz de glastre cu liliac şi cu muşcate şi cu ferestre larg deschise către stradă. Hoteluri, restaurante şi prăvălii pline cu podoabe, fiecare - o fărâmă din Micul Paris. Printre ele, un anume hotel de pe fosta Uliţă Nemţească, se mândrea cu o poveste straşnică: găzduise istorica întâlnire din ianuarie 1859, în care s-a hotărât Unirea Principatelor Române.

Străduţele astăzi întunecate şi traversate de bătrâni nostalgici erau pe-atunci zona cea mai vie a Bucureştilor, cu hoteluri recent construite, frecventate în egală măsură pentru faima mâncărurilor gustoase ori a lăutarilor, cu berării şi mustării, cu bodegi şi cârciumi cu denumiri care mai de care mai pitoreşti. Iar somităţile epocii, ce frecventau locurile cu pricina sau evenimentele de seamă ce aveau loc într-însele, adăugau şi ele un plus de valoare în ochii bucureştenilor obişnuiţi, ce se grăbeau să vină aici la ceasul serii ori în zilele de sărbătoare. O plăcuţă de marmură, semn al întâlnirii de demult Pentru omul modern, scenele de mai sus par a fi desprinse dintr-o poveste. Acelaşi om prins în vâltoarea treburilor cotidiene s-ar putea să nu ştie nici faptul că aici, într-un hotel din centrul vechi, s-au adunat în anul de graţie 1859, în noaptea de 23 spre 24 ianuarie, fruntaşii Partidei Naţionale şi au hotărât alegerea lui Alexandru Ioan Cuza drept domn al ţării Româneşti, după ce fusese ales domn al Moldovei. Ho