Cu cateva zile in urma, am fost intrebat de un jurnalist care ar fi motivele pentru care economistii (se referea la cei romani) nu au reusit sa prevada actuala criza economica. Intrebarea, care ascunde si un repros la adresa economistilor, m-a urmarit de atunci chiar la modul personal. Am convingerea, pe care i-am impartasit-o si respectivului jurnalist, ca nimeni nu putea sa prevada aceasta criza. In plus, economistii cu cea mai mare audienta, cei din banci sau din institutele de prognoza, au tendinta de a tine seama de parerile celorlalti analisti, se influenteaza unii pe altii si se construieste un consens dominant de care este greu si riscant sa te indepartezi. Asa cum au aratat mai multe studii, pentru un analist este mult mai riscant sa aiba o opinie singulara: nimeni nu te blameaza daca de inseli la un loc cu ceilalti, dar daca faci opinie separata si se intampla sa te inseli, ai toate sansele sa ai o cariera scurta.
In mod fundamental insa, prezicerea viitorului a fost intotdeauna o sarcina dificila indiferent de mijloacele folosite si, in ciuda progreselor facute in modelarea economica si in cresterea capacitatii de calcul, ramanem limitati in capacitatea noastra de prevedere a ceea ce se va intampla.
Ar fi nedrept totusi sa nu recunoastem ca economistii, desi incapabili sa prevada aceasta criza, au atras atentia in repetate randuri asupra riscurilor declansarii unei crize. Sa ne amintim ca in 2005 au aparut dezacorduri intre guvern si FMI, care insista asupra riscurilor politicilor economice prociclice adoptate de Guvern. Dar FMI era deja pe postul celui care strigase de atatea ori in trecut "lupul" fara ca scenariile sale pesimiste sa se indeplineasca, incat nu mai era luat foarte in serios. In plus, era chiar placut sa sfidezi aceasta institutie de tutela careia speram ca ne-am eliberat pentru totdeauna.
Stafeta a fost
