De şase generaţii, familia Corinei Dăscălaşu se ocupă de prelucrarea pieilor. Artista reinterpretează, cu multă inspiraţie, traista tradiţională, în genţile pe care le confecţionează.
A trăit în Fălticeni, a locuit o vreme în Sibiu, iar de când a urmat facultatea în Bucureşti, s-a îndrăgostit iremediabil de Capitală. Acolo locuieşte acum, dar străbate toată ţara cu genţile hand-made, la târgurile de artizani. Aşa se face că ajunge şi la Ploieşti, iar succesul creaţiilor sale, realizate cu multă migală, este incontestabil, în rândul femeilor.
În spatele poveştii de acum stă o alta, şi mai interesantă. „Stră-bunicii mei din partea tatălui aveau origini austro-ungare şi se ocupau de pielărie. La un moment, au stabilit legături comerciale cu naziştii care l-au ajutat să deschidă în Argentina o făbricuţă de unde se aprovizionau cu utilitare din piele pentru soldaţi: rucsacuri de război, curele, dar şi obiecte mult mai fine, pentru ofiţeri, precum mănuşi sau tabachere", povesteşte Corina Dăscălaşu.
În 1948, pielăria din Suceava a fost bombardată, iar de-a lungul anilor, familia a pierdut şi fabrica din Argentina. Asta nu înseamnă că au renunţat la afacerile cu piele, iar Corina încearcă să aducă acest meşteşug în secolul XXI. „Ceea ce fac eu îmi place să spun că este traista vremurilor noastre, o geantă care preia din motivele folclorice, le stilizează şi este lucrată obligatoriu manual", spune artistul plastic.
Punguţa cu doi bani
Provocarea genţilor de acum a pornit de la un săculeţ pentru bijuterii şi a continuat cu modele realizate în stilul „punguţei cu doi bani" pe care o ştim din cărţile cu poveşti. Genţile de acum, realizate din piele de porc sau de vită, extrem de fine, împodobite cu flori şi şnururi din pilele, sunt încheiate şi ele manual, prin cusături realizate din bumbac croşetat. La târgurile de la Ploieşti la care a