De un deceniu, cizmele UGG şi-au făcut loc în gardorebele din întreaga lume. Designerii spun că, în ciuda controverselor, vor deveni un accesoriu clasic, obligatoriu, la fel ca şi jeanşii.

Bocancii, mobuţii, cizmele Yeti şi, de la începutul anilor 2000, cizmele UGG s-au impus în modă, în ciuda controverselor privind designul considerat cel puţin butucănos. Urâte de bărbaţi, dar adorate de femei care le consideră drăgălaşe şi comode, ghetele au coborât reprezentantele sexului frumos de pe tocurile cui cu picioarele pe pământ sau, după caz, în bocanci pentru un aspect rock, în mobuţi (denumirea originală „Moon boots" - n.r.) pentru un look retro, în Yeti boots pentru un aer hippie sau în mult mai apreciatele UGG-uri, pur şi simplu pentru a fi cool.

Dacă unele au ieşit din trend şi au avut doar câte o reapariţie episodică datorată vreunei vedete care dorea să şocheze, UGG-urile tind să devină o piesă clasică după 10 ani în care nu doar că au devenit un „must have" în garderoba femeilor, ci şi o fiţă pentru bărbaţi. Totuşi, istoria cizmelor nu este una foarte „glamour". Purtate de peste 100 de ani în Australia de piloţi sau de fermieri, acestea au fost preluate în anii '60-'70 de surferi pentru a le ţine de cald când ieşeau din ocean.

Istorie controversată

La sfârşitul anilor '70, Brian Smith a dus câteva perechi de cizme în SUA. În primul sezon, australianul a vândut 28 de perechi, iar afacerea s-a extins treptat până în 1995, când compania americană Deckers Outdoor a preluat afacerea lui Smith şi a făcut din încălţămintea butucănoasă din blană de oaie un accesoriu obligatoriu pentru orice garderobă.

În afacerea UGG Australia, cum a fost denumită divizia preluată de Deckers, au fost antrenaţi de-a lungul timpului nenumăraţi designeri faimoşi, printre care Jimmy Choo sau ­Manolo Blahnik. Astfel, au apărut modele cu ţinte, cri