În repertoriul Teatrului de Comedie a intrat un nou spectacol – "Ioana şi focul" de Matei Vişniec, în regia Cătălinei Buzoianu. Textul, în care se face trimitere la scene din istorie, căci e vorba de Ioana d’Arc, eroina Franţei, dezvăluie "dovezi de manipulare". S-a încercat întrevederea umbrelor din spatele mitului prin dimensiunea poeticului şi dimensiunea grotescului.
În repertoriul Teatrului de Comedie a intrat un nou spectacol – "Ioana şi focul" de Matei Vişniec, în regia Cătălinei Buzoianu. Textul, în care se face trimitere la scene din istorie, căci e vorba de Ioana d’Arc, eroina Franţei, dezvăluie "dovezi de manipulare". S-a încercat întrevederea umbrelor din spatele mitului prin dimensiunea poeticului şi dimensiunea grotescului.
Matei Vişniec face loc, în scrierea sa dramatică, unui moment din istorie. Pornind de la fapte reale, în urma documentării amănunţite, în "Ioana şi focul" el construieşte voit disproporţionat situaţii prin care se subînţelege că îndărătul mitului celei supranumite fecioara din Orleans, arsă pe rug la 19 ani, ar fi multe umbre. Este un fel de a scrie despre "cum se scrie istoria". Ca de fiecare dată, autorul a lăsat şi acum textul la latitudinea regizorului. Cătălina Buzoianu a realizat o variantă scenică modernă, manipularea mitului pe care o sugerează dramaturgul fiind redată nu numai prin replici şi prin anumite stări, ci şi prin muzică, dans, măşti, marionete.
TRIST ŞI VESEL
Explicitatea a ceea ce se doreşte a fi cunoscut începe chiar cu prima scenă – apariţia unei trupe de actori ambulanţi, haotici cum îşi propun să joace o piesă. Incursiunea Ioanei d’Arc, care spune că este cea adevărată, duce acţiunea (sau acţiunile) pe mai multe paliere. Se balansează între adevăr, drama personală a fecioarei, viaţa regelui Franţei, Charles al VII-lea, şi ironie, umor negru, grotesc (în măsura