Irina Begu a terminat sezonul trecut pe locul 214 în ierarhia WTA, iar de astăzi este printre primele 50 de jucătoare din lume, fiind cel mai bine clasată româncă. Begu a trecut, sâmbătă, în finala turneului ITF de la Bucureşti, a cincea disputată în acest an, de Laura Pous-Tio (Spania), 6-3, 7-5.

Două momente cheie a avut finala de sâmbătă seară, ambele transformate de Irina Camelia Begu în argumente puternice pentru un viitor strălucit în tenisul mondial. Primul, la 3-1 pentru adversara sa, în setul al doilea, atunci când, după o minge trimisă în fileu, s-a uitat către antrenorul ei şi a strigat: „Nu mai pot, nu mai am de unde!". Oboseala acumulată după ce vineri a jucat aproape trei meciuri, plus accidentarea sâcâitoare de la piciorul drept ar fi determinat poate un alt sportiv să clacheze. Nu au contat însă cele şapte seturi jucate cu o zi înainte, unul în sferturile finală, partidă amânată de joi, trei în semifinala de la simplu şi alte trei (ultimul 16-14) în finala de la dublu. Irina a strâns din dinţi şi purtată de publicul care a încurajat-o la fiecare minge a câştigat patru game-uri la rând.

Îşi schimbă iar obiectivul

A venit al doilea moment cheie. Avea 5-3 şi trei mingi de meci pe serviciul adversarei. Le-a pierdut pe toate trei şi game-ul. Aşa cum a mărturisit după meci, la conferinţa de presă, era cu gândul departe. „Nici eu nu ştiu cum am scăpat acel game. Mă gândeam deja la vacanţă". A avut însă puterea să revină, cu aceeaşi forţă cu care a întors semifinala. „Eram conştientă că trebuie să câştig acel set. Nu aş mai fi rezistat la un eventual set trei, mai ales că pe parcursul celui de-al doilea am simţit de mai multe ori că mă lasă puterile", a spus Begu după meci. A terminat meciul stoarsă de ultima picătură de energie şi abia a mai avut puterea să zâmbească la festivitatea de premiere şi să ridice trofeul deasupra capulu