La un moment dat, politicienii avizi de voturile romanilor din strainatate le promiteau acestora mii de euro, pentru a se intoarce acasa. Chiar fara „spaga de repatriat“, exista inca persoane care, dupa ani buni in Germania, s-au hotarat sa faca „pasul invers“, adica al reintoarcerii in patrie. In doua saptamani de zile, bucuria li s-a transformat in cosmar. Un cosmar al birocratiei din institutiile de stat, greu de inteles, si mai greu de rezolvat. Caci informatiile primite sunt contradictorii, oamenii sunt trimisi de la Ana la Caiafa. Iar apoi retur si re-retur, fara ca in acest univers kafkian sa se intrevada curand un sfarsit.
Despre ce este vorba: vrei sa-ti faci, ca cetatean roman, un buletin de identitate, la o adresa din Romania. Ai tot ce-ti trebuie: certificat de nastere, primire in spatiu, platesti taxele pentru operatiune fara sa cracnesti. Daca esti insa casatorit si casatoria nu s-a petrecut pe teritoriul Romaniei, dai de dracu`. Din 6 iunie 2013, certificatul de casatorie international, emis de o tara semnatara a acordului de la Viena de la 8 septembrie 1976 (printre care si Germania) nu mai trebuie apostilat, adica girat de o instanta superioara celei care a emis actul.
Asa e legea, insa functionarilor romani se pare ca softul cu noile reglementari li se incarca mai greu. In cap. Te plimba intre Evidenta Populatiei si Starea Civila, pana ametesti. Cu fiecare nou functionar cu care stai de vorba la ghiseu, dai de noi informatii, situatia se incurca din ce in ce mai rau. Unuia ii trebuie apostila pe un act care, conform noilor reglementari, nu mai trebuie apostilat. Altuia ii trebuie un certificat nou, romanesc, de casatorie, neaparat „roz“. Probabil ca asa e culoarea numitului document.
Un nou certificat de casatorie nu primesti, decat daca ti-ai reglementat starea civila in orasul in care te-ai nascut. Asa ca, drum bun
