Ideea că şcolile mici din mediul rural ar trebui închise – ca şi spitalele- pentru a asigura învățământ sau sănătate de calitate în comune sau oraşe magnet este o idee perversă. Vândute ca un model de eficiență, închiderile de şcoli au fost de fapt o înțelegere tacită între afaceriştii din politică şi FMI: măsuri de austeritate prin tăierea cheltuielilor pentru săraci, oportunități de business acolo unde statul se retrage. Aşa a descoperit Ministerul Educației că transportul copiilor cu microbuzul este o afacere bănoasă: o firmă din Brăila cere 491 de lei pe lună pentru 50 de kilometri, în timp ce, în Dolj, o altă firmă cere 42 de lei pentru acelaşi parcurs, arată Mediafax. Pentru 9 kilometri, abonamentul costă 240 de lei în Constanţa, la operatorul Metropolitan, şi 18 lei în Timiş, la Giroceana SRL. Ca să fie business-ul complet, Ministerul vrea să mai cumpere în leasing 800 de microbuze şcolare, în valoare de 31 de milioane de euro fără TVA. USL promitea că va reveni asupra măsurilor neoliberale în educație şi sănătate iar acum pregăteşte un contract zemos pentru o firmă de leasing şi probabil o atenție pentru multinaționala care va furniza microbuzele. În loc să cumpere microbuze Ministerul ar trebui să redeschidă şcolile mici din mediul rural. Şcoala într-un sat poate să însemne un loc pentru vizita unui stomatolog sau pediatru, poate să fie locul în care să acționeze un consilier, dată fiind situația atâtor copii lăsați în urmă de părinții plecați la muncă în străinătate, poate fi locul unde copiii să aibă acces facil la o carte sau la un calculator, în loc să aştepte microbuzul şi să meargă la şcoală la distanță. Să vedem şi părerea lui Daniel Funeriu (sursa): Astăzi vreau să demontez un alt neadevăr legat de sistemul de învățământ: apocalipsa școlilor închise. E vandabil pentru presă: când spunem școli închise ne imaginăm copii care fac zeci de kilometr