Aşa ne-a învăţat părintele Jocurilor Olimpice moderne, Pierre de Coubertin. Iar viaţa ne arată, zi de zi, câtă înţelepciune conţin vorbele baronului francez.
La cei 20 de ani ai săi, gălăţeanul Paul Luparu ne-a oferit tuturor o lecţie de viaţă. Scriptele Ministerului Educaţiei îl vor reţine drept performerul Bacalaureatului 2011, sesiunea de toamnă. La cele trei materii, Paul a obţinut media generală 9,71, cea mai mare din ţară. Dar în spatele acestor cifre se află o poveste copleşitoare.
Paul Luparu a mai dat Bacalaureatul de trei ori: de două ori în 2010 şi o dată în vara lui 2011. De fiecare dată a picat. Ar fi putut să renunţe, dar a decis altfel: s-a pus cu burta pe carte. Yes, we can!, spunea Barack Obama în campania electorală care l-a adus la Casa Albă. Da, eu pot!, şi-a zis Paul Luparu din Galaţi înaintea celei de-a patra încercări de a promova Bac-ul.
Cele trei eşecuri consecutive nu l-au doborât, ci i-au stârnit o amibiţie teribilă, pe care nici el nu şi-o cunoştea. A decis că trebuie să reuşească. „Am vrut să le arăt colegilor şi prietenilor că pot fi în stare să obţin rezultate bune. Mă simţeam oarecum discriminat pentru că nu aveam diploma de Bacalaureat", spune tânărul.
Alţii, în situaţia lui, clachează. Îşi taie venele sau se aruncă de pe bloc. Paul a judecat ca un învingător. Imediat după eşecul din iulie şi-a schimbat complet stilul de viaţă. A renunţat la petrecerile cu prietenii, la plăcerile verii, la întâlnirile din oraş. A început să înveţe câte zece ore pe zi, pentru că, da, el poate.
Succesul lui Paul Luparu este cu atât mai mare, cu cât el a absolvit, anul trecut, nu un liceu de elită, ci Grupul Şcolar Metalurgic Galaţi - o fostă şcoală de meserii. Se ştie cam câtă carte se învaţă în aceste grupuri şcolare industriale. Unele au avut promovabilitate zero, la Bac, patru sesiuni la rând: de două ori în 2010,