Catherine Durandin este un istoric francez cunoscut si apreciat in Romania. Opiniile sale merita atentia noastra nu doar in cazul unor analize retrospective, ci si atunci cand isi propune sa realizeze scenarii de evolutie in beneficiul comunitatii de care se ocupa. Doamna Durandin a vizitat in luna aprilie anul acesta Chisinaul, unde a participat la Colocviul "Constructii identitare in Sud-Estul european". Textul pe care l-a prezentat cu aceasta ocazie, intitulat "O Moldova in trei dimensiuni", a aparut in nr. 2/2007 al revistei trimestriale Sud-Est Cultural (in traducerea Valentinei Tazlauanu). Doamna Durandin incearca, in eseul sau, sa trateze nuantat starile de lucruri din perioada interbelica si ne indeamna si pe noi sa nu ignoram detaliile, sa trecem peste parti-pris-uri, pentru a intelege cauzele falimentului basarabean. Dar, dincolo de nevoia unei priviri critice, mi-e teama ca nu putem fi de aceeasi parere, deoarece autoarea insasi nu este consecventa in rigorile ei: "Oricare au fost nenorocirile suportate dupa 1940, spune Catherine Durandin – ocupatie, razboaie, pogromuri, exoduri si reveniri, apoi tot ce a urmat dupa sfarsitul razboiului si instalarea administratiei sovietice –, timpurile in care Basarabia s-a aflat in componenta Romaniei Mari nu pot fi totusi definite ca o epoca de aur, ce ar putea sa alimenteze, la un interval atat de mare de timp, un elan de nostalgie, o puternica dinamica a revenirii".

Orice stare de lucruri din trecut ar trebui judecata in comparatie cu alternativele de care dispuneai in aceeasi perioada istorica. Ele, aceste alternative, pentru Moldova din stanga Prutului, au fost doar doua: Romania sau comunismul care a venit peste basarabeni pe 28 iunie 1940. Nu cred ca defectele Romaniei interbelice invalideaza legitimitatea proiectului unionist in Republica Moldova si a le supralicita, punand in paranteze genocidul