Zoom Despre autor
Ovidiu Nahoi, redactor-şef HISTORIA
Continuăm să ne ocupăm şi în această ediţie de evenimentele politice şi sociale ce au însoţit Marea Criză din 1929-1933. Este nu doar ocazia de a descoperi istorii fascinante, ci şi de a primi, gratuit, lecţii de care putem ţine seama în împrejurările tulburi de azi.
Dacă în ediţia trecută v-am prezentat aspecte puţin cunoscute despre implicarea regelui Carol al II-lea în manipularea mişcărilor sociale – justificate – de la Atelierele Griviţa (februarie 1933), de data aceasta ne aplecăm asupra presei din perioada de criză. Studiul jurnalistului economic Daniel Apostol, sub titlul „Criza, a cincea putere în stat” , relevă o presă dinamică, diversă, cu tiraje mari şi extrem de combativă. Dar, în acelaşi timp, merită remarcat caracterul de-a dreptul partinic al multor abordări, dictat de interesele politice ale protectorilor, dacă nu direct ale patronilor diverselor publicaţii. Publicaţii de casă – ziarişti şi „lideri de opinie” de casă. Fiecare lider politic, de la Brătianu şi Argetoianu până la Maniu, se putea baza pe oamenii săi din media.
Un aspect remarcabil în această perioadă îl constituie avântul publicaţiilor cu un discurs violent anti-sistem. Unele sunt cele apropiate regelui Carol al II-lea. Alte publicaţii cu discurs anti-sistem sunt cele ale Mişcării Legionare, care cunosc o dezvoltare impresionantă în epocă. Cei care caută în Marea Criză rădăcinile prăbuşirii sistemului democratic din România interbelică (atât cât a fost el de democratic...) pot să aibă o confirmare măcar din punctul de vedere al discursului de presă. Un discurs, după cum am spus, bine „orientat” politic.
Dar nu cumva criza României datează de 500 de ani? Istoricul Bogdan Murgescu a publicat recent un volum ce redă un studiu impresionant, ca întindere şi abordare: evoluţiile economice comparate,