Sportivul băcăuan a ajuns să practice artele marţiale dintr-o întâmplare. De 15 ani, nu există concurs la care să nu urce pe podium. Când vorbeşte despre artele marţiale, chipul lui Manuel Perju se transfigurează. Are centura neagră 3 DAN.

Se vede că este legat de karate până în măduva oaselor şi recunoaşte sincer că nu va putea vreodată să devină spectator al acestui sport. „Aveam 16 ani când am pus pentru prima oară piciorul la un antrenament de karate. Pe 21 septembrie 1991. Ţin minte şi acum“, îşi aminteşte Manuel.

S-a dus la sală ca să aibă grijă de fata vecinilor

Împrejurările în care Perju a ajuns la sala de sport sunt comice. Puştanul de atunci a fost împins de la spate de părinţi, doar pentru a purta de grijă unei fetiţe din vecini, care visa să ajungă ca actriţa Cynthia Rothrock.

„A fost destinul meu! Culmea este că vecina a renunţat la karate, dar am luat eu microbul. Orice sport are o regulă. Dacă nu-ţi place, nu rămâi“, explică karateka. Deşi bobocel în tainele artelor marţiale, Manuel Perju a dovedit că are stofă de mare sportiv în el.

La numai doi ani de când a intrat în dojo, el a fost dus de sensei Doru Botez la prima competiţie. Deşi emoţiile i-au tocat moralul, Manuel a obţinut locul IV la kata şi locul II cu echipa la kumite.

„Nu era ceea ce-mi doream eu. În anul următor am muncit pe brânci, ştiind că particip la primul campionat naţional. Rezultatele au fost maxime. În 1994 am obţinut primul titlu de campion naţional la kumite, stilul shotokan“, spune mândru sportivul băcăuan. Tot în acel an, Manuel Perju a fost inclus şi în lotul naţional de karate.

Şi competitor, şi antrenor

De 15 ani, Manuel Perju nu a mai coborât niciodată de pe podium. Deşi mereu şi-a dat interesul să fie numărul unu, titlul de campion naţional l-a mai obţinut doar de două ori: în 2