A scris poezii pentru Băsescu, iar în oraş este cunoscut mai ceva ca primarul. Îndrăgeşte limba română, mai ales când o cântă la chitară.

Oamenilor, când îi întâlneşte la un pahar de vorbă, le dă în loc de carte de vizită o broşură cu versurile sale.

În piept poartă tricolorul, legat în partea dreaptă ca pe un odor, iar discuţiile despre istorie nu se mai termină niciodată.

Mihai Grigore, în vârstă de 46 de ani, se bucură de popularitate ca de un vin bun, iar plăcerea de a scrie l-a pus la loc de cinste în rândul Uniunii Scriitorilor Bucovineni.

A scos prima carte după Revoluţie

Îşi aminteşte cu emoţie de prima lui carte publicată, imediat după Revoluţie: „Se cheamă Poezis şi a fost publicată în 1990. Am vrut de la bun început să fac cumva, să lupt pentru ca limba română să crească prin poezie. Cred cu tărie că pot reuşi o deschidere lirică pentru civilizaţia noastră“, povesteşte poetul. Nici preşedintele României Traian Băsescu nu a scăpat de o dedicaţie, în care autorul şi-a demascat cele mai arzătoare idei patriotice. Poetul speră la o unire a Basarabiei cu România şi nu renunţă la tricolorul din piept pentru nimic în lume.

Prietenul lui, Chopen

Îi povestea mama lui că, la botez, când naşa i-a întins tăviţa cu lucruri, a pus mâna prima dată pe un creion. „De atunci sunt poet şi cred cu tărie că sunt un geniu”, mărturiseşte Mihai Grigore. Copilăria lui a fost un fel de cursă, fără prea multă joacă şi cu puţini prieteni.

Îi place sportul de mic, drept dovadă că a practicat zece ani atletismul. Ca amator, fără premii. Nu juca leapşa cu copiii şi nici ascunsa prin grădini, însă s-a apropiat de Eminescu şi Vieru, poeţii lui preferaţi. Pe lângă muza poeziei îl mai chinuie şi muzica născută din zăngănitul corzilor. A luat cursuri de chitară, iar acum ar cânta

„Yesterday“ şi „Image“, piese compus