Intoarcerea victorioasa de la Eurovision a formatiei Romaniei - cu asta mi s-a parut ca seamana bratele agitate pe sus cu degetele in V de Marie Jeanne si baietii.
Ar fi absurd sa le reprosez ca aratau vioi si exuberanti, dar atunci cand printr-o initiativa iresponsabila si dubioasa pui intr-o situatie limita un stat intreg, cind se mobilizeaza pentru repararea prostiilor tale mari resurse umane si materiale, parca un sentiment de oarecare jena, o anume rezerva mi s-ar
fi parut mai omenesti. Si nu cred ca sunt inuman daca astept niscai scuze sau pareri de rau adresate tarii de colegii nostri.
Ce ar fi fost, de pilda, daca sub impactul implorarilor zguduitoare pe care teroristii i-au silit sa le adreseze poporului, presedintiei si guvernului, am fi cedat, ca Filipinele, fie si numai luand in discutie sub presiune retragerea trupelor din Irak. Inca o data Romania ar fi starnit zambete internationale de dispret.
Este meritul autoritatilor, in frunte cu presedintele Basescu, faptul ca s-a respins net santajul, asigurandu-se un castig important de imagine tarii.
Cum au fost insa eliberati, de fapt, jurnalistii, daca bani nu s-au dat si politica externa nu s-a negociat ramane o intrebare. Pana cand vom cunoaste raspunsul, nu pot sa preamaresc celula in frunte cu presedintele.
Succesiunea iesirilor ei in public pe timpul crizei, avand ca aproape unic comunicator pe domnul Basescu, a aratat deruta, declaratii socante si contradictorii in decurs de numai cateva zile arestarea intempestiva a lui Omar Hayssam, evocarea bizara a simbolului Fecioarei Maria, un apel tarziu pana la ilogic la organizatiile clericilor
musulmani. Traian Basescu ba avea accese de ras ca un nas de nunta tiganeasca, ba slobozea niste declaratii de-ti ingheta sangele in vine despre „complicarea situatiei" si posibilitatea de
