Ma uit in luciul baltoacelor formate si imi zic: iata ce-i omul... Omul e suma tuturor animalelor din el! Vazind ca Tolstoi ramine neclintit in suspiciunea sa, presedintele spuse: «Prea vrei sa le stii pe toate. Prea iti bagi nasul in toate celea. Cercetezi tot ce se afla si aici si dincolo. La ce iti foloseste toata stiinta asta, daca nu crezi in Dumnezeu cu adevarat? Gindesti prea mult. Vrei sa intelegi totul. La ce bun? Cercetezi orice ti se arata in fata ochilor. Intorci lucrurile pe o parte si pe alta, incercind sa descifrezi continutul lor. Daca pui mina pe o piatra, si pe asta ai vrea s-o storci de ultimul inteles. Nu mai cerceta atita. Lasa-te in voia valurilor. Traiese-ti clipa de acum... Esti plin de orgolii si avid de putere, conte... Ramii cu bine, noi am plecat...». Si rasucindu-se pe calciie, presedintele ii intoarse spatele, murmurind in sinea sa: «Te crezi sfint si propovaduisti mila crestina, dar uita-te mai bine in jurul tau. Ai fost un hulpav. Un vesnic nesatul. E putred adevarul pe care l-ai propavaduit... ». Apoi, intorcindu-se din nou spre mine: «Auzi ce zice Lev: Acel ce n-a cunoscut-o decit pe sotia sa si a iubit-o stie mai mult despre femei decit cel ce-a cunoscut o mie... Ce parere ai despre postulatul asta? Citindu-l, ce-ti zici: trebuie sa ma multumesc cu ce am si sa nu rivnesc la bunul altuia... Adica de ce sa nu rivnesc? Pai, daca n-as rivni, nici n-as stii sa pretuiesc propriul meu bun. N-as avea nici un reper. As orbecai in bezna. Si, iubind-o doar pe sotia mea, as semana in mine multa indoiala. Pina si un soarece se plictiseste de-o singura gaura si sapa altele, d-apoi noi! Omul e facut pentru cunoastere. Contele a inselat-o de cite ori a avut ocazia... Batrinul e un ipocrit de nu gasesti pereche... Iata ce gogosi ne vinde contele despre conditia umana: Oamenii, spune el, sint asemenea riurilor; apa in toate riurile este la fel, una s