Pentru o buna primire in randurile "aristocratiei", e nevoie de pedigree, in traducere, de mult spatiu locativ si de banet serios. Dragostea stapanului fata de animalul preferat trebuie sa se manifeste plenar si discret, la adapost de ochii curiosi ai celor multi si invidiosi.

Dupa ce a fost suit de stramosi in varful lantului trofic, dezvoltandu-i-se astfel gustul pentru intreaga Creatie, omul zilelor noastre traieste intr-o relatie complicata cu sine insusi si cu animalele din jurul sau. Si nu ne referim aici la creaturile pretuite in mod instinctiv pentru carnea, branza, laptele, ouale, blana, pielea, oasele si organele lor, ci la animalele de companie. Spre necazul pesimistilor si al nefericitilor de tot soiul care afla in solitudine o virtute, omul, nici chiar cand e doar cu sine insusi, nu e singur. Fiinta noastra trupeasca este vizitata, colonizata, locuita, folosita sau intretinuta de milioane si milioane de popoare nevazute de microorganisme a caror importanta in viata noastra e departe de a fi deslusita. Pe unii dintre locatarii vii ai corpului nostru ii stim, pe altii nu. Cercetarea stiintifica a microbiomului uman este un domeniu de investigatie relativ nou, una din initiativele notabile fiind Proiectul Microbiomului Uman, studiu cu potential de Nobel, finantat cu peste o suta de milioane de dolari de Institutul National de Sanatate din S.U.A. Dincolo de incertitudinile stiintei, este stiut ca in corpul fiecarui individ, optimist sau pesimist, fericit sau nefericit, exista de zece ori mai multe celule microbiene decat celule umane, ceea ce face din oameni unele din cele mai bune animale de companie de pe pamant. In viata si dupa viata, suntem la dispozitia altora, marunti si nevazuti, gata sa le implinim nevoile. Chiar asa, daca noi nu suntem chiar noi, ci multi altii, mici si foarte mici, cine suntem noi? Ia, mai bine, sa lasam deoparte aceasta che