La 24 februarie, atunci când se sărbătoreşte Dragobetele, tradiţia spune că începe primăvara şi o dată cu ea un nou an agricol. În consecinţă, vremea este prielnică pentru o serie de gesturi şi ritualuri care să asigure fertilitatea. Importante sunt acum perechile. Oamenii se caută unul pe altul şi la fel procedează toate păsările cerului şi animalele pământului. "Se împerechează toate păsările – puii şi cele devenite stinghere din cauza vânătoarei sau a morţii în cursul anului. Dacă nu se împerechează în această zi, rămân tot stinghere, până la Dragobetele din anul viitor". (Muşlea Bârlea – "Tipologia folclorului. Din răspunsurile la chestionarul lui B.P. Haşdeu)
În pereche
În unele sate mai există şi acum obiceiul ca fetele şi băieţii să plece în păduri şi să culeagă ghiocei sau brânduşe. Important este ca toţi tinerii să râdă şi să se veselească, şi de multe ori ei se "însoţesc", considerându-se că în felul acesta tot anul vor fi iubiţi. Femeile măritate trebuie să pună mână pe unul dintre bărbaţii care le ies în cale ca să fie plăcute şi drăgăstoase până la Dragobetele din anul următor.
După rostul fiecăruia
Odată trecută iarna, toată firea începe a-şi regăsi rostul. Cloştile se întorc la cuiburi şi încep a cloci, vitele se întorc de la iesle, iar copiii de la mâncare. Oamenii ies mai mult pe afară, mănâncă mai puţin şi muncesc mai mult. De Dragobete este bine să se înceapă orice lucru, ca să fie cu spor. Femeile scutură în casă şi fac curat, ca să se ducă toate relele, iar norocul şi bunăstarea să intre pe geamurile şi uşile deschise. Tot ele leagă de gâtul copiilor un şnuruleţ roşu cu alb (asemănător cu cel al mărţişorului), pentru ca noul soare de primăvară să nu ardă pielea copiilor. Fetele fac şi ele acelaşi lucru, atârnând însă de şnuruleţ şi un bănuţ de argint.
De la Dragobete, oamenii încep a merge
