In "Trei pe doua biciclete", Jerome K. Jerome are o scena delicioasa (dar ce nu e delicios la Jerome!?) in care explica aversiunea sa fata de eventuala revizie a bicicletei cu care urmeaza sa circule.
A trecut deja printr-o experienta dureroasa, in care a facut greseala sa marturiseasca unui depanator fanatic ca bicicleta lui nu merge chiar perfect. Urmarea a fost dezasamblarea totala a vehiculului, pierderea in iarba si in burta cainelui a unor piese esentiale - cum ar fi bilutele de la rulmenti - si reasamblarea partiala intr-o alcatuire jalnica pe care, ulterior, un service autorizat reuseste s-o readuca la stadiul de bicicleta, dar cu mult mai multe belele decat avusese si contra unui pret rivalizand cu costul uneia nou-noute.
Drept urmare, cand se apropie excursia in Germania cu cei doi vechi prieteni, "K." reactioneaza vehement la intrebarea inocenta si pasagera a lui Harris: "Nu crezi ca are nevoie de o revizie?", explicand - in acel stil inimitabil care nu contine nimic violent, dar sugereaza iminenta violentei - ca, o data cu varsta, el, K., are tot mai putine convingeri absolute, printre care figureaza si aceea ca bicicleta in discutie NU are nevoie de vreo revizie.
Si iata esenta filozofiei sale: "Exista doua feluri in care poti sa faci exercitii fizice cu bicicleta: sau s-o «revizuiesti», sau sa mergi cu ea. Nu pot sa jur ca acel caruia ii place mai mult s-o demonteze decat s-o calareasca nu este mai avantajat. Nu-i pasa de vreme si vant, nu-l incomodeaza starea drumurilor. (...) Greseala pe care o comit unii este ca-si inchipuie ca pot sa practice cu aceeasi bicicleta ambele discipline sportive (s.m.). Lucrul acesta este imposibil; nici o bicicleta nu rezista la aceasta dubla solicitare. Trebuie sa te decizi: ori esti «reparator», ori biciclist".
Am citit prima oara cartea pe la 15 ani si inca de atunci aceasta dihotomie ap