Cât de complexă este creaţia populară tradiţională, cât de multe componente are, de o mare diversitate, asupra a nu puţine dintre ele urmând ca de acum încolo să se exprime cercetarea monografică, vine să ne reamintească masiva carte a lui Marian Munteanu, Folclorul detenţiei. Formele privării de libertate în literatura poporană (Valahia, Bucureşti, 2008). Şi prin studiul introductiv (p. XV-CCV) şi prin corpusul de texte (p. 1-1124), tema (ideea cercetării materialului folcloric după teme a formulat-o Lucian Blaga) este pentru prima dată amplu examinată, introdusă în arealul ştiinţelor etnologice, fiindcă abia câteva colecţii de texte, apărute timp de un secol şi jumătate, adică până în anii ^50-^60 ai secolului trecut, au subsumat textele aparţinând temei unei taxonomii adecvate, cele mai multe fiind grupate în capitolul generic cântece sociale. Excepţii fericite au făcut colecţia lui G. Dem. Teodorescu, Poezii populare române (1885), care are câteva texte ale arestaţilor, aceea a lui Petru Bilţiu Dăncuş, de la sfârşitul secolului al XIXlea, Colecţiune de hori..., apărută postum, în 1970, aceea a Elenei Niculiţă-Voronca, Datinele şi credinţele poporului român (1903), cu două texte ale închisorii, Bela Bártók, Rumanian Folk Musik (Haga, 1975), care cuprinde Jail Song (cântece de temniţă) şi aceea a lui I. Oprişan, Folclor din Moldova de Jos (1970), care conţine şi cântece de hoţie şi puşcărie. în cele câteva tipologii, tema "nu este explicit identificată decât marginal". Sub raport teoretic sunt preluate câteva opinii ale unor celebri înaintaşi: D. Caracostea, care a opinat că "Doina a fost la origine cântecul de jale al iobagilor în casa stăpânilor, unde răsunau cântecele de jale şi dor produse de neoexogamia căsătoriilor în depărtare"; Al. I. Amzulescu, potrivit căruia "majoritatea subiectelor eposului nostru eroic se desfăşoară ca epos al eliberării şi răzbunării"