Recunoaşte - nu recunoaşte, „lista lui Măgureanu” funcţionează. După Puiu Popoviciu a urmat Gigi Becali, iar după Becali, Penescu de la Piteşti. Dacă-l punem la socoteală şi pe Iancu de la Timişoara, începe deja să se contureze o „ligă a lu' Morar” cu oameni proveniţi de la „liga lu' Mitică”. Iar la acesta, Mitică Dragomir, se dovedeşte a avea un al şaptelea simţ în materie de pericole.
Aşa cum a presimţit el, la Braşov, că vor veni colegii lui, miliţieni, să-l umfle, după Revoluţie, tot aşa i s-au arătat lui nişte semne, după ce a fost luat Becali din papuci şi din halat.
„Dom'ne, mie a început să-mi fie frică!”, a declarat, cu recunoscuta-i seninătate, mai zilele trecute, şeful Ligii descompletate de „concurentul” său de la DNA, Morar, de doi dintre oamenii de bază.
Nu ştiu dacă într-o anumită ierarhie a „oamenilor de fotbal” care pot face obiectul preocupării selecţionerilor lui Morar, Penescu ocupă de drept poziţia a doua. Mai degrabă cred că nu. Sunt alţi câţiva, cu ştate mai consistente şi cu isprăvi intrate în legendă. Penescu e acela care, mai degrabă, a picat de fraier. Şi pe limba lui.
Un Gigi de calibru mai mic, dar cu aceleaşi damblale. Televiziunile au difuzat, în ziua reţinerii acestuia, două imagini antologice pentru contrapunctul lor subtil: Rolls-ul lui Penescu oprind, uşa deschisă de un bodyguard solid căruia o mână dinăuntru îi întinde un pardesiu. Apoi se extrage lent din interior un personaj la trei ace care priveşte superior în jur înainte de a se îndrepta spre intrarea într-o clădire, cu pasul sigur al celui care se simte stăpân peste toate acestea. A doua: uşa cu gratii, din spate, a unei dube de poliţie se deschide şi un mascat îl împinge înăuntru pe acelaşi personaj, devenit brusc mai mic şi mai puţin ţanţoş…
În urmă cu vreun an, când s-au declanşat cercetările împotriva personajelor care căpuşează fotbalul,