Să poţi să-i îndrugi verzi şi uscate cuiva nesfîrşit de drag, scriindu-i cu migală orice fleacuri, aparent neimportante, caligrafiind-ţi sufletul cu grija de-a fi înţeles, neprecupeţind efortul, măcinîndu-ţi mereu, mereu silabele... sau, dacă-i cu tine, în camera ta cu un singur fotoliu galben, să-i vorbeşti neîncetat, ceasuri în şir, sorbind din ceaşca enormă de teracotă, rar, la intervale mari, cafeaua mereu înnoită, fierbinte, nu prea tare, doar cît să te ţină, din sorbitură amară în sorbitură şi mai amară, într-o continuă poftă de a povesti, de a explica, de-a amănunţi amintiri de viaţă, de lectură... de a-i descrie... întîrziind leneş pe anumite cuvinte, repetîndu-le ca într-o melodie uşor melancolică, uneori şoptită... făcînd, nestigherit de nimic, pauze... uneori atît de lungi încît să i se pară că nu vei mai relua niciodată firul... şi să te trezească, alarmată, din reverie cu un băi!, da' tu ce dreak faci, ai adormit, sau ce?... ai plecat?... te-ai dusără la cimitire?... uite, mai sînt aici!... uite, stau în cap!...uite, fac podul!... uite, fac şpagatul!... uite, fac flotări!... uite, dacă mă ambiţionez, uite, vezi?...vezi cum îmi duc piciorul ăsta după cap, la ceafă?... vezi, băi, ce flexibilă sînt?...( trosnindu-şi delicat vertebrele, cum doar pisicile reuşesc, somnoroase, gingaşe,)... iupi-iupi!... şi brusc să fugă în bucătărie şi să se întoarcă misterioasă, mîndră, ţinînd-o cu amîndouă mîinile făcute căuş sub ea... să reapară cu o cană uriaşă plină cu apă din care să bea pătimaş, îndelung, ca şi cum s-ar fi deshidratat în deşert, după un marş chinuitor prin căldura infernală a nisipurilor pustiului Gobi!... şi eu să constat amabil, superior, băi, tu eşti cam nebună!... m-ai speriat, ce naiba ai tuns-o aşa?... parcă te alergau ştrumpfii ăia ai tăi albaştri, din benzile desenate...nu mă enerva... stai locului şi ascultă...că io am experienţe vaste, nu ca t