Vladimir Tismăneanu vorbeşte despre conflictul ideologic din propria familie, amintindu-şi de tatăl său care „nu s-a despărţit niciodată de marea iluzie revoluţionară a marxismului.
Seria publicistică realizată de „Adevărul“ în colaborare cu platforma media „România de la zero“ păşeşte, începând de astăzi, în comunismul românesc.
Şcoala celui mai feroce egoism
Al doilea proiect de ţară major implementat în România, comunismul n-a lăsat în urmă doar o dictatură, multe victime şi câţiva responsabili. Regimul acesta, a cărui simplă pronunţare încă trezeşte patimi, a produs şi o societate cu regulile sale, cu laşităţile sale şi rezervele proprii de supravieţuire chiar în mijlocul răului cel mai adânc.
Comunismul a fost şcoala celui mai feroce egoism, susţine psihiatrul Ion Vianu, şi cumva trebuie căutat acolo, în lumea aceea din care astăzi ne-au mai rămas doar figurile şterse de timp ale lui Nicolae şi Elena Ceauşescu. Greşim: suntem una dintre cele mai divizate societăţi europene şi pentru că moştenim ceva din tradiţia nefastă nu doar a felului în care s-a suferit, ci şi a celui în care s-a trăit în România.
Omul fără memorie
Începem de aici: comunismul românesc e şi o poveste despre iţele încurcate ale vieţii cotidiene, una în care trebuia să-ţi corijezi în permanenţă opiniile, în care viaţa intimă putea fi mijloc de şantaj, în care tocmai detaliile personale, suma de relaţii, amiciţii, duşmanii determinau felul în care arăta spaţiul public.
„E o ipoteză corectă sau greşită?“, l-am întrebat pe politologul Vladimir Tismăneanu, un bun cunoscător al devenirii României din ultimii 40 de ani. Fost coleg de clasă şi chiar de bancă cu Nicu Ceauşescu (n.r. - fiul lui Nicolae Ceauşescu), Tismăneanu a lansat la finalul anului trecut un volum la Humanitas, „Lumea secretă a nomenclaturii“, în care rememorează anii tinereţii sale, dar şi a