Mi se intampla destul de des ca, vorbind despre politica, sa fiu tratat de ceilalti cu raceala, sa fiu privit cu suspiciune. Simplul fapt de a ma ocupa de acest domeniu pare sa faca din mine un individ indoielnic. Cunosc persoane, destul de bine plasate, pentru care Constitutia trebuie sa fie o Biblie foarte groasa, imposibil de citit si de inteles. Daca ai cumva necuviinta de a cita din aceasta brosura, pentru a sustine o idee sau alta, esti imediat taxat. Cine esti tu, domnule, de citesti Constitutia? Cu ce drept vii tu sa citezi din ea? Nu cumva te crezi mai mult decat esti? Am constatat ca acesti oameni, care au joburi de profesori, functionari, angajati la firme importante pe posturi bine platite au o cunoastere vaga a sistemului politic si a vietii politice. Nu stiu, adesea, cine este presedintele Senatului; nu cunosc numele ministrilor; nu au habar despre doctrinele politice si, in general, nu sunt la curent cu ce se intampla. Nu citesc presa, nu urmaresc stirile. Cei mai multi declara ca lectura ziarelor este o chestie vulgara sau inutila. Unii spun ca nu citesc presa ca sa nu fie manipulati! Deci, a se slabi.
Avand informatii putine si necunoscand regulile de functionare a sistemului, nu e de mirare ca viziunea lor despre politica este atat precara, de subiectiva. Pe cat de neclar este totul in capul lor, pe atat de siguri sunt de adevarul afirmatiilor pe care le profereaza. Cei mai indarjiti sustinatori ai unei cauze politice, pe care i-am intalnit, nu cunosc mai nimic despre viata politica. Nu stiu mai mult decat ceea ce afirma si, pentru ca nu au argumente, sunt extrem de agresivi. Adica, sunt prosti.
Cunosc pe cineva care sustine sus si tare ca votul uninominal este singura solutie pentru a schimba clasa politica, dar - in contextul dezbaterilor pe acest subiect - nu a auzit totusi de ProDemocratia. Opinia lui poate sa fie corecta, dar
