Un englez, John Woodhouse, îndrăgostit de vinul produs în zona localităţii siciliene Marsala are ideea pe la sfârşitul veacului al XVIII-lea să trimită compatrioţilor, în Anglia, un pic de băuturică din cea din care-i plăcea lui. Ca să nu se caseze în timpul călătoriei cu vaporul, Woodhouse hotărăşte să adauge puţin alcool în vin. Combinaţia englezului avea să devină celebră.

Compatrioţii, deja mari amatori de vinuri spaniole (Madera, Xerez) şi portugheze (Porto), fac din Marsala vinul preferat şi încep să comande cantităţi din ce în ce mai mari. Celebritatea, cum se vede, depinde de o sclipire. Urmaşii sicilieni ai lui Woodhouse s-au trezit, peste noapte, proprietarii unor suprafeţe viticole nepreţuite. Primul lucru pe care l-au făcut a fost să înregistreze şi să protejeze marca vinului.

PELERINII VINULUI

În 1880, aventura vinului de Marsala continuă cu naşterea unei mari întreprinderi familiale numită Pellegrino (de la "călător", în italiană). Azi, Pellegrino e una dintre cele mai mari firme ale industriei enologice din Marsala, moştenitoare a experienţei acumulate în cinci generaţii.

Preşedintele Consiliului Pellegrino, Benedetto Renda, ne-a deschis pivniţele, de unde anual pleacă în toată lumea (în România, din păcate, nu) 8 milioane de sticle. O fabrică de vinuri într-un sediu istoric, depozitar, în spaţiul expoziţional, al unei copii de navă de război punică şi al unei colecţii autentice de carete siciliene de epocă şi a arhivelor care consemnează fluviile de vin de Marsala care au curs în anii 1800 către Anglia. În sala de odihnă a butoaielor, ne-am pus, ca mulţi alţii, semnătura pe o doagă, pentru a rămâne şi noi în istorie.

Cel mai mult la Pellegrino mi-a plăcut Le Torri della Cucina, un fost siloz transformat în restaurant de lux, bucătărie, sală de degustări şi sală de reuniuni. În acest restaurant